Am încercat „n” produse: creme, soluţii, loţiuni. Unele mai rău îmi făceau, altele îmi ameliorau problema pe termen scurt. La un moment dat – să tot fie vreo 10 ani de atunci – am renunţat să mai caut şi am folosit doar uleiuri naturale pentru îngrijirea feţei. Nici aici nu am avut vreo revelaţie, dar măcar eram mulţumită că nu mai pun cine ştie ce produse dubioase pe faţă. Oricum, eram convinsă că problema mi se trage de la poluare sau cine ştie ce factori externi, nicidecum de la vreun dezechilibru hormonal, având analizele la zi şi în grafic.

De curând însă am aflat de Visia, un aparat care face analiza computerizată a feţei, aşa că l-am luat dr. Victor Gabriel Clătici, medic primar dermatologie şi venerologie la întrebări şi am şi testat, ca să înţeleg cu adevărat despre ce e vorba. În varianta scurtă, vorbim de efectuarea unor fotografii cu lumină naturală, flash UV şi flasj cross-polarized care arată problemele existente la suprafaţă dar şi problemele invizibile cu ochiul liber. Eu aş fi băgat mâna în foc că în afară de acnee, nu o să îmi descopere alte lucruri. Asta ca să înţelegeţi cât de naivă sunt şi cât de naivi suntem cei mai mulţi dintre noi.

În ce a constat procedura, mai precis? Curăţarea temeinică a tenului, realizarea fotografiilor în mediu controlat iar apoi discuţiile pe marginea a ceea ce am descoperit. Ce este la fel de interesant este că analiza îţi este făcută de computer în comparaţie cu persoane de aceeaşi vârstă, sex şi tip de piele. Am aflat cu stupoare că faţa mea este invadată de porfirine. Ştiu, nici eu n-am auzit până acum de ele. Ce sunt de fapt? Arată încărcătura microbiană de la nivelul feţei. Iar eu practic sunt acoperită după cum se vede în fotografie.

Şi nici măcar asta nu m-a şocat atât de tare cum a făcut-o analiza care arată cât de afectată îmi este faţa de razele soarelui.

Aceasta arată practic gradul de îmbătrânire al pielii şi riscul de cancer de piele. Şi ca să fiu foarte clară: eu arăt aşa în condiţiile în care stau la soare extraordinar de puţin, în orele recomandate şi folosesc creme cu factor de protecţie solară foarte ridicat. Normal că am fost curioasă să aflu de ce este pielea mea atât de afectată în aceste condiţii iar răspunsul a venit rapid: totul începe din copilărie. Efectele nu s-au adunat în ultimii ani, ci de-a lungul celor 36 de viaţă.

Ideea este aşa. Visia ajută medicul să stabilească cât de severe sunt afecţiuni precum: acneea vulgară(practic puteţi apela la aceasta încă din adolescenţă), melasma, rozaceea, cuperoza(unele pot fi descoperite înainte să se manifeste şi la suprafaţa tenului), cicatrice lăsate de acnee sau varicelă, să stabilească un tratament potrivit şi, extrem de important, să analizeze modul în care pacientul răspunde la tratament. Analiza computerizată este utilă şi celor care au în plan să urmeze un tratament laser la nivelul feţei. În urma informaţiilor primite se stabileşte numărul intervenţiilor, tipul lor şi intervalul de timp necesar dintre ele.

Acum, eu am primit indicaţii de tratament dar şi de regim alimentar. Şi instrucţiuni să nu uit de îndemnul lui preferat:

„Cea mai bună cremă antirid este crema de protecţie solară”.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Tu ştii cât de sănătoasă e faţa ta? appeared first on Bianca Moruș.

Şi încep prin a vă povesti despre răceli şi gripe, căci ştim cu toţii(sau ar trebui să ştim) că nu sunt unul şi acelaşi lucru. Dr. Luminiţa Alexandrescu, medic primar medicină generală, medic de familie ne-a explicat diferenţele dintre cele două dar şi ce, cum şi când să luăm măsuri.

Răceala are origine virală şi NU se tratează cu antibiotice. De ce răcesc atât de des piticii noştri? Pentru că între 2 şi 5 ani există o „groapă imunitară”, mai precis este un dezechilibru între microbii cu care copilul intră în contact şi capacitatea limitată de răspuns a organismului. Aşadar, când începe răceala, trebuie să ne asigurăm în primul rând că cel mic este bine hidratat şi se alimentează uşor. Medicamente se dau doar la indicaţiile medicului.

Febra, o altă mare sperietoare a oricărui părinte, nu este o boală. Este un mecanism normal de apărare al organismului şi are rolul de a activa sistemul imunitar.  Nu îmbrăcaţi exagerat copiii care au febră, pentru că riscul de deshidratare este foarte mare.

Gripa este o formă de viroză şi apare în urma infectării cu virusuri gripale. Unicul mod de prevenţie în acest caz este vaccinarea şi la fel ca în orice caz de boală, tratamentul trebuie să fie recomandat de un medic.

Nici bolile copilăriei nu aduc prea multă linişte printre părinţi. N-a trecut o jumătate de an de când o păzeam pe-a mea mândră să nu îşi rupă bubiţele din timpul varicelei. Dr. Angelica Vişan, medic specialist boli infecţioase la Matei Balş a atras atenţia că prevenirea bolilor precum rujeola, rubeola, scarlatina, tusea convulsivă, oreionul, difteria, poliomielita este esenţială iar profilaxia se face exclusiv prin vaccinare. Sunt boli care pot duce la complicaţii din cauza scăderii imunităţii iar la adulţi manifestările sunt cu mult mai grave decât la cei mici.

Durerile de burtă sunt altă mare bătaie de cap, pentru că nici nu îţi poate spune copilul exact unde anume îl doare şi nici cum resimte acea durere iar cauzele sunt multiple. Cele mai des întâlnite probleme sunt gastroenterocolita, constipaţia şi diareea. Ce mi s-a părut mie foarte interesant este că dr. Irina Costache spune că în caz de diaree nu se recomandă regim alimentar ci doar o alimentaţie normală, adică fără prăjeli, mezeluri şi altele din acelaşi capitol, care oricum nu au ce căuta în farfuria unui copil. Diareea ţine până când este eliminată infecţia din organism. Pentru constipaţie, în schimb, dieta alimentară trebuie schimbată: trebuie să fie bogată în fibre şi lichide(supe, ciorbe, apă, ceai) iar laxativele trebuie folosite doar în caz extrem, când alimentaţia corectă nu este suficientă. Dacă cel mic are febră mare, care nu cedează la antitermice, are dureri mari, este somnolent şi apatic, nu urinează iar abdomenul este sensibil la palpare, trebuie mers de urgenţă la medic.

Acestea fiind zise, vă doresc să treceţi uşor peste boli şi să mergeţi la medic atunci când e cazul. Internetul e bun în multe cazuri, dar nu tratează.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Bolile copiilor, panica părinţilor appeared first on Bianca Moruș.

N-a fost să fie. Avea 3 ani şi un pic când a apărut primul caz la grădiniţa ei. Au trecut cele două săptămâni de emoţii, s-au mai îmbolnăvit trei copii. Ea a rezistat. Încă două săptămâni, încă cinci copii consemnaţi la domiciliu. Ea a rezistat şi de această dată. Doar că stresul era tot mai mare, pentru că se apropia şi concediul şi era fix ce nu îmi doream: vacanţă ratată, bani pierduţi şi copilul de 3 ani cu varicelă.

Mă duc într-o după-amiază să o iau de la grădiniţă, fata – cam iritată. Niciun simptom din cele cunoscute, doar o stare aiurea. Nimic nu-i convenea, nimic nu-i plăcea. Am intuit ce avea să urmeze, chiar dacă nu se manifesta ca la carte. A doua zi de dimineaţă îi apăruse în zona claviculei un punct roz. Unul. Nimic mai mult. Putea să fie, putea să nu fie. Într-o oră au mai apărut câteva pe trunchi. Tot mici şi roz. Iar nu era suficient de clar. Până am ajuns la pediatru, în jurul prânzului, deja punctele se înmulţiseră iar unul dintre ele începuse să facă şi lichidul care nu mai lăsa loc de îndoială.

Am tot citit despre boală, simptome, manifestări, dar tot nelămurită eram în anumite privinţe. Mi-aş fi dorit să ştiu mai multe despre cât de repede apar, cât de repede se usucă, când apar mâncărimile etc. Ştiu că fiecare caz este diferit, dar eu am decis să vă spun cum a fost la noi, ca să vă faceţi o idee cei care încă nu aţi trecut prin asta.

Aşadar, ea nu a avut febră şi nici urme de răceală înainte de apariţia bubiţelor. În prima zi, când a început erupţia, până seara avea deja câteva zeci de vezicule. Pe timpul nopţii a făcut febră uşoară, care nu necesita medicamente, dar s-a plâns de dureri musculare şi de cap. Practic la ea au apărut după erupţie, nu înainte, aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri. Nu s-a plâns de mâncărimi.

A doua zi avea deja sute de vezicule, din vârful capului până în talpă, la propriu. Aia e, ea a făcut o formă zdravănă. Pot să fie şi doar 20-30 de bubiţe, în formele uşoare, uneori chiar şi mai puţine de atât. Au continuat durerile musculare şi de cap, prin urmare starea ei generală era fluctuantă, în funcţie de asta. A urmat încă o noapte foarte agitată. Nu s-a plâns de dureri, dar nici bine nu era.

A treia zi mai găseai puţine locuri pe ea care să nu fie acoperite de vezicule. Primele începuseră deja să se usuce, altele erau încă în plină evoluţie. Abia acum au început mâncărimile dar pe zi a fost suportabil. Cumpărasem deja celebra mixtură mentolată dar unul dintre medicii cu care am discutat m-a sfătuit să nu îi dau cu ea, pentru că are efect pe termen foarte scurt, usucă pielea foarte rău iar apoi senzaţia de mâncărime este şi mai aprigă. Am folosit în schimb un gel special pentru aşa ceva, care chiar şi-a făcut treaba. Noaptea a fost cruntă însă, pentru că ea nu mai reuşea să se controleze iar mie nu mi-a dat prin cap să o culc dezbracată, ca să o pot da mai uşor cu gel. Oricum, spre suprinderea mea, a acceptat foarte uşor explicaţiile legate de scărpinat şi urme. A ajutat mult şi că atunci când simţea că o mănâncă foarte tare venea la mine şi stătea să o mângâi eu peste bubiţe, uşor, cu palma şi buricele degetelor. O săptămână a durat practic toată distracţia, până s-au uscat toate veziculele.

Ce am mai aflat între timp este că nu e bine să ţii în căldură şi soare un copil care a făcut varicelă, pentru că există risc de a face meningoencefalită. Ce-i drept, aici părerile sunt împărţite. Unii medici spun că nu are voie la soare câteva luni, alţii spun câteva săptămâni, până trec urmele definitiv. Eu zic că oricum soarele ăsta nu e cel mai prietenos în această perioadă, aşa că nu voi face decât să fiu şi mai atentă decât am fost până acum. Arsenalul constă în pălării şi şepci fără număr, cremă de protecţie solară 50+ şi umbră multă.

Înţeleg că o altă problemă la unii copii este şocul pe care îl suferă când se văd acoperiţi de bube. Eu pe asta n-am experimentat-o, pentru că deja îi explicasem ce înseamnă varicela. Ştia că va avea multe vezicule pe corp aşa cum ştia şi că vor trece şi că nu vor lăsa semne dacă nu se va scărpina.

Acum, că s-a terminat, pot să vă spun că nu e chiar aşa de rău cum pare şi că dacă îi explici copilului în mod repetat despre ce e vorba, boala va trece uşor şi fără urme. Vă doresc să aveți sănătate şi putere, să treceți peste toate!

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Ce-aş fi vrut să ştiu despre varicelă şi am aflat doar când s-a întâmplat appeared first on Bianca Moruș.

Alta e problema mea. Nu înţeleg de ce sunt oamenii nesimţiţi, indolenţi şi vă mai las pe voi să adăugaţi alte epitete. Partea cu dusul copilului bolnav la grădiniţă să zicem că o înţeleg parţial. Adică nu poţi să îl ţii izolat dacă doar îi curg puţin mucii sau a rămas cu tuse după o boală. Dar dacă este evident că se simte rău, face febră mare şi tuşeşte ca măgarul mitropoliei, parcă n-ar fi rău să te gândeşti de două ori înainte să îl trimiţi să ia în braţe alţi copii, poate sănătoşi. Nu mai spun de „relaxaţii” care îşi duc plozii cu muci prin locurile de joacă. Hai, că la grădiniţă poţi să ai o scuză, că nu ai cu cine să îl laşi acasă, că nu îţi poţi lua liber de la muncă. Dar despre cei care duc copii bolnavi în locuri de distracţie şi recreere n-am nicio rezervă să spun că sunt nişte imbecili.

Şi la fel de tare mă enervează adulţii, mai ales cei cu copii acasă(care, teoretic, înţeleg mai bine ca oricine astfel de probleme) care, deşi ştiu că sunt contagioşi, umblă prin lume fără nicio jenă. Băi, nene! Ai răcit? Ai acasă un copil cu o boală contagioasă, cum ar fi varicela, oreion sau mai ştiu eu ce „distracţie” din acelaşi capitol? Protejează-i naibii pe cei din jurul tău. Nu poţi să stai acasă? Poartă o mască pe faţă. Tot timpul. Şi nu îmi da replici de genul „oricum trebuie să faci şi boala asta” sau „dacă nu îţi spuneam, nu ştiai că te pot îmbolnăvi pe tine sau pe copilul tău”. E o chestiune de bun simţ şi respect. Nu le ai? Du-te în pădure! Că poate animalele sălbatice sunt mai înţelegătoare. Sau poate nici ele nu sunt atât de sălbatice ca tine.

sursa foto: www.urbanlifestyle.ro

The post Dacă ştii că eşti bolnav, de ce îi îmbolnăveşti şi pe alţii? appeared first on Bianca Moruș.