Nu la mult timp de la acel moment am ajuns la o altă zi caritabilă, a lui Robert Diaconeasa, aka Daddy Cool. Acela a fost declicul, momentul în care și-a dat seama că poate face și ea același lucru și că își dorește foarte mult asta. Cum am ieșit pe poarta terasei mi-a spus că ea vrea să-și doneze ziua copiilor fără părinți. Am crezut că e o toană, am crezut că o să uite sau că o să se răzgândească, i-am explicat că dacă face asta nu va mai primi cadouri de ziua ei, cadouri pe care știu cu câtă nerăbdare le aștepta an de an. Nimic nu a dat-o înapoi. Și nu vă pot explica cât de mândră sunt de ea și de faptul că prețuiește mai mult ajutorul dat altora decât niște lucruri materiale.

Am convins-o doar să nu organizăm o petrecere precum cele la care fusesem pentru că am considerat că este prea mică pentru a fi gazda unui asemenea eveniment. Oricât de darnică și empatică ar fi ea, cred că e important ca de ziua ei să facă exact ce-și dorește și cu cine dorește. Așa că i-am propus să-și aleagă organizația către care să se îndrepte donațiile și banii să fie adunați în cel mai transparent mod posibil și online, pentru ca oricine dorește să-i fie aproape în acest demers și, în același timp, să-i dea un exemplu, să poată ajuta.

Zis și făcut! A ales organizația Concordia, o organizație non-profit care de 29 de ani ajută copii și tineri aflați în dificultate să ajungă pe picioarele lor. Sunt copii abandonați de care oamenii de aici au avut grijă, i-au educat, le-au transmis valorile esențiale, copii ajunși acum adulți conștienți, puternici și independenți. Sunt copii care fără un ajutor susținut nu au nicio șansă și sunt 600 doar în casele Concordia. În total sunt 2000 de copii ce primesc ajutor anual prin intermediul celor din Asociație. Gândiți-vă cât vă costă pe voi să creșteți 1, 2 sau 3 copii și imaginați-vă de câți bani este nevoie pentru acești 2000 de pui.

Și acum vine rândul vostru, al celor ce vreți să faceți alături de Diana un gest frumos și să-i lăsați ei o amintire memorabilă despre omenie și unitate. Mai jos găsiți link-ul unde se pot face donațiile. Același link îl vor primi și invitații la petrecerea ei care au fost anunțați deja că nu sunt primiți cu cadouri, ci sunt rugați să redirecționeze banii pe care i-ar fi folosit în acest scop către Concordia. Și, evident, prima donație îmi aparține pentru că n-aș putea să le cer altora să facă un astfel de gest fără să fac și eu același lucru.

Aici găsiți link-ul de donații: https://concordia.galantom.ro/fundraising-pages/view?id=11401.

Voi reveni pe 11 martie, la o zi după aniversarea ei, cu update legat de suma care se va duce către acești copii și îmi doresc foarte tare să depășim target-ul propus.

Doar împreună și cu multă iubire putem trimite bine în lume.

The post 7 ani și-un gest mare cât inima ei appeared first on Bianca Moruș.

Maria are 4 ani şi 7 luni. Este un copil frumos, deştept, dar cu un diagnostic greu, ce riscă să îl ţintuiască pe viaţă într-un scaun cu rotile: parapareză spastică.
Maria a fost un copil extrem de dorit. Mai are un frate, Mihai, acum în vârstă de 10 ani, dar părinţii lor şi-au dorit mereu o familie numeroasă. După o sarcină pierdută la 6 luni şi jumătate, vestea că este din nou gravidă a venit ca un balsam pentru Ane și Lucian Cornițescu. A fost o sarcină obţinută foarte greu, cu 5 luni de stat la pat, tratamente şi monitorizare contină. La 32 de săptămâni Maria a decis să vină pe lume, iar la 10 ore de la naştere a intrat în hipoxie. Intubată şi ventilată mecanic, Maria şi-a revenit în chip miraculos după 72 de ore! La vârsta de un an însă a fost diagnosticată cu parapareză spastică. De atunci luptă zi de zi cu acest diagnostic ce i-a luat mersul normal şi ameninţă să o trimită definitiv în scaunul cu rotile.

De 4 ani de zile facem recuperare zilnică: kinetoterapie, Bobath, Vojta, poziţionare în verticalizator, două injectări cu toxină Dysport (botulinică), toate fără rezultat! Ne bucurăm în fiecare zi că partea cognitivă e intactă, şi chiar are o inteligenţă şi o memorie peste media vârstei! – Ane Cornițescu, mama Mariei

Dar asta nu e suficient. Zi de zi văd cum copilul lor este respins, marginalizat pentru că nu este ca ceilalţi. Maria a fost înscrisă cu greu la o grădiniţă particulară, după ce toate celelalte la care au mers au refuzat să o primească. În parc toţi copiii fug de ea, pentru că părinţii le interzic să se joace cu ea. Fratele ei este singurul care îi este alături și își dorește ca, la un moment dat, să poată alerga împreună.

Toate acestea se pot schimba și acum nu mă refer la mentalități. Acolo este o luptă cu mult mai grea. Dar Maria poate merge. Trebuie să facă o operație numită rizotomie dorsală selectivă (la coloană) și alte operații la picioare. Părinții ei au depus inițial actele medicale la spitalul din St. Louis, SUA, unde a și fost acceptată. Acolo, pe lângă operaţia în sine se face şi o intervenţie de alungire a tendoanelor şi include 34 de zile de recuperare. Costurile se ridică însă la aproximativ 60.000 de dolari, o sumă mult peste ce ar putea spera vreodată familia ei să strângă. Așa că s-au reorientat către Spitalul Universitar de Neurochirurgie din Bonn, unde după consult s-a stabilit și data operației: 30 ianuarie 2019. După aceasta urmează o recuperare riguroasă și extrem de costisitoare, dar șansele Mariei sunt foarte mari. Costurile intervenției sunt de 20 de mii de euro, fără costurile recuperării, dar și această sumă este mult peste posibilitățile lor.

Familia Mariei are un singur venit. Mama Mariei s-a dedicat îngrijirii ei, aşa că tatăl, preot, este singurul care poate aduce bani în casă. Iar aceștia se duc pe traiul de zi cu zi și pe toate tratamentele pe care le urmează copila.

Eu îmi doresc foarte tare ca Maria să se bucure de viața care i-a fost dată. Îmi doresc foarte tare ca părinții ei să găsească puterea de a zâmbi din nou și să li se întoarcă toată dragostea pe care o arată față de ceilalți. O putem ajuta cu toții să meargă la operație și să zburde, așa cum îi stă bine oricărui copil. Imaginați-vă doar cum ar fi ca voi să nu vă vedeți niciodată copilul mergând, alergând, trăindu-și copilăria așa cum merită. Donați cât puteți. Puțin cu puțin putem face o minune.

Contul este deschis la CEC BANK, în RON, pe numele tatălui, Lucian Corniţescu, cod IBAN: RO94 CECE C001 9463 2273 7211.

The post Maria are nevoie de noi ca să meargă appeared first on Bianca Moruș.

Ca adult încerci să te motivezi, să spui că asta-i viaţa şi să mergi mai departe. Dar ce-i spui unui copil când toată lumea lui se prăbuşeşte? Cum îl convingi că viaţa e totuşi frumoasă şi că merită să lupte?

Ionuţ are 7 ani. Sora lui, Ana Maria, este cu 2 ani mai mare. N-au avut nici pe departe o copilărie aşa cum visăm toţi pentru copiii noştri. S-au născut într-o familie cu mari lipsuri financiare, peste care însă au trecut o vreme cu inocenţa şi veselia molipsitoare a copilăriei. Apoi, inevitabilul s-a produs. Tatăl s-a îmbolnăvit de tuberculoză, boală tratabilă dacă urmezi tratamentul până la capăt. El nu a făcut-o. Bărbatul s-a stins şi i-a lăsat pe cei doi nu doar într-o sărăcie lucie, dar şi bolnavi. Mama lor face eforturi supraomeneşti pentru ca Ionuţ şi Maria să aibă parte de strictul necesar. Grija medicaţiei a picat însă în sarcina Mariei, atâta vreme cât mama lor era la serviciu. La 9 ani, Maria a avut grijă ca ea şi Ionuţ să ţină tratamentul pentru tuberculoză exact aşa cum le-au spus medicii. A învăţat în cel mai dur mod cu putinţă că întreruperea lui aduce cu sine moartea.

Marian are 11 ani. Este un copil energic, vesel, îndrăgostit de şcoală, învăţătoare şi colegi. Are şi motive. Sunt oamenii care l-au sprijinit în tot timpul în care a fost nevoit să lipsească. Marian s-a îmbolnăvit de tuberculoză tot pentru că un adult din preajma lui, bolnav, a refuzat să ducă tratamentul până la capăt. Unchiul lui a pierit, iar la scurt timp după aceea Marian a primit şi el acelaşi diagnostic. Ca şi în cazul lui Ionuţ şi surorii lui, Ana Maria, lecţia a fost învăţată: Marian a urmat tratamentul integral, fără întreruperi.

Ana şi Cătălin au 13, respective 15 ani. Mergeau la şcoală în Italia, acolo unde lucrau părinţii lor când tatăl a fost diagnosticat cu tuberculoză. La scurt timp au primit şi ei acelaşi verdict. Din fericire, în acest caz nu a fost nevoie de o tragedie pentru ca cei implicaţi să înţeleagă importanţa urmării tratamentului până la final. Au fost însă nevoiţi să renunţe la tot ce clădiseră în Italia şi s-au întors în România.

Cuvintele nu reuşesc să exprime tot ceea ce simt aceşti copii şi familiile lor. Tuberculoza este o boală marcată de discriminare. Deşi este tratabilă, pacienţii sunt excluşi din mediile sociale. Iar cel mai greu este pentru cei mici, când vor să se întoarcă la şcoală. Profesori şi elevi deopotrivă se tem să interacţioneze cu aceştia, ca nu cumva să se îmbolnăvească şi ei.

Gândiţi-vă cum vă simţiţi voi când sunteţi respinşi de cineva. Gândiţi-vă cum se simte copilul vostru când un copil refuză să se joace cu el. Iar acum gândiţi-vă ce simt aceşti copii, scăpaţi de o boală grea, pe care nimeni nu-i vrea în preajmă, deşi nu reprezintă niciun pericol.

600 de copii sunt diagnosticaţi în fiecare an cu tuberculoză în România. Cei mai mulţi dintre ei continua să sufere însă mult după ce finalizează tratamentul. Pentru că sunt excluşi, discriminaţi, evitaţi.

Fundaţia Romanian Angel Appeal vrea să schimbe puţin lucrurile şi îşi doreşte să ajute la integrarea socială şi şcolară a 15 copii şi tineri care s-au aflat sau încă se află sub tratament. Proiectul urmăreşte să strângă bani pentru următoarele lucruri:

·         15 copii și tineri participanți în tabăra de recuperare.

·         100 de ore de consiliere individuală sau de familie pentru cei 15 beneficiari și/ sau familiile acestora.

·         50 de ore de pregătire pentru materiile la care copii au de recuperat.

·         1 campanie de informare cu privire la TBC și de combatere a prejudecăților asociate cu această afecțiune organizată în minim 3 școli din București/ Ilfov.

·         Minim 300 elevi din clasele 5 – 8 informați cu privire în legătură cu tuberculoza

·         Minim 50 cadre didactice din școlile în care se desfășoară campania informați cu privire la TBC.

M-am alăturat şi eu proiectului şi voi înota la Swimathon 2018 pentru această cauză. Şi vă rog să-mi fiţi alături în acest demers. Donaţi oricât puteţi! Daţi 10 lei, daţi 100, daţi oricât aveţi puterea. Dar ajutaţi-ne să ajutăm mai departe. Oricât de puţin va însemna la final foarte mult.

Aici puteţi face donaţiile iar dacă treceţi numele meu la numele înotătorului susţinut, voi şti că banii au venit de la voi: https://2018.swimathonbucuresti.ro/echipa-air-for-life-team/.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Tu ce faci când vezi că un copil are nevoie de ajutor? appeared first on Bianca Moruș.

The post Voi ce aţi face cu 30 de lei? appeared first on Bianca Moruș.