Piticii şi-au pus şorţurile de bucătărie şi s-au întrecut în gătit şi preparat cocktail-uri care mai de care mai apetisante. Bucătarul italian Antonio Passarelli a fost cel care i-a iniţiat în tainele bucătăriei şi le-a dat sfaturi despre o alimentaţie sănătoasă. Cu fructele şi legumele pe masă, cei mici şi-au pus imaginaţia în joc şi au făcut nişte minunăţii.

Poate vi se pare o activitate banală, dar specialiştii spun că trebuie să ne încurajăm copiii să participe la activităţile de prin casă sau de pe lângă casă. Da, ştiu că e mai uşor să spunem: „Uită-te la televizor până termin curăţenia/mâncarea/de spălat”, decât să se ţină după noi, dar dacă acum, când ei încă îşi doresc să ne ajute, nu îi încurajăm mai târziu avem toate şansele să le aruncăm hainele pe geam într-o demonstraţie de forţă, atunci când refuză să îşi facă ordine în cameră.

Acesta este şi scopul proiectului „Copii sănătoşi”. Să înveţe, să se responsabilizeze, să înţeleagă cât de important este să facă alegeri sănătoase. Nici părinţii nu au fost neglijaţi însă, doar ştim cu toţii că noi suntem primul exemplu pentru cei mici. Iar sfaturile lui Antonio Passarelli pentru noi au fost următoarele:

–       Învaţă-ţi copilul să mănânce dimineaţa. Ai şanse să păstreze acest obicei toată viaţa.

–       Copiii sunt mai dispuşi să mănânce ori să încerce ceva nou dacă sunt implicaţi în prepararea bucatelor. Aproape la fel de important este să îi luăm cu noi la cumpărături. Ce punem în coş contează la fel de mult ca ce punem pe masă.

–       Pune-i în farfurie copilului mâncăruri şi gustări colorate(natural – adică fructe şi legume) iar dacă sunt tăiate şi aranjate în forme atractive este şi mai bine.

–       Fără zahăr! Zahărul este o sursă de calorii goale şi creează dependenţă. Îl puteţi înlocui oricând cu mierea.

–       Gustările copiilor trebuie să fie sănătoase, simple şi gustoase. Iar când nu e timp de stat în bucătărie, cele mai bune variante sunt fructele, un iaurt natural în care puteţi adăuga un fruct proaspăt, nuci sau seminţe şi miere.

The post Cum ţii copilul ocupat şi sănătos appeared first on Bianca Moruș.

De Crăciun, primim vizite. Unul dintre vizitatori încalcă cu bună-ştiinţă regulile cunoscute şi îi aduce fiică-mii un ou Kinder. Înghit în sec şi îi spun că îl poate lua. Mă roagă să o ajut să îi scoată ambalajul. O ajut. Mă roagă să i-l desfac. Îl desfac. Ia jucăria iar ciocolata o duce şi o aruncă la gunoi.

În supermarket, trecem pe lângă iaurturile acelea cu tot felul de personaje Disney pe ambalaje.
– Mama, astea nu sunt bune!
– Aşa e, Di!
– Hai să luăm din alea verzi. Alea sunt bune.

Ajungem apoi la raionul cu apă şi sucuri. Dintre toate cutiile colorate şi paracolorate, fiică-mea se duce senină şi alege cutia cu mere şi sfeclă, presate. Un alt copil se duce şi ia una dintre cutiile colorate şi cu personaje de desene pe ele, moment în care fiică-mea se duce glonţ la el:
– Ăsta nu e bun. Nu e sănătos.

Nu cred în minuni. Poate o să funcţioneze, poate nu. Dar ştiu că e de datoria mea să încerc. Şi mai ştiu un lucru. Când un om încearcă să facă ceva bun, nu-i spune că nu poate. Nu-i spune că se chinuie degeaba. Dacă ţii neapărat să vorbeşti, încurajează-l. Dacă nu poţi, mai bine taci. Uneori tăcerea chiar e de aur. Poate chiar de diamant.

The post Ai ce creşti, măcar până la un punct appeared first on Bianca Moruș.

Prin urmare, am trântit 2 ouă într-un castron şi le-am amestecat cu 120ml de ulei, apoi cu 240ml de lapte, 50g zahăr brun şi 100g fulgi de cocos. Peste toate astea am cernut 200g de făină amestecată în prealabil cu un plic de praf de copt. Am învartit de lingură până s-au încorporat toate ingredientele bine-bine şi apoi am pus aluatul în forme. Au stat la cuptor, la 150 de grade, preţ de vreo 25 de minute. Cum să vă spun? Am tropăit pe lângă ele până s-au răcit un pic apoi am mâncat două fără să respir. Sunt delicioase. Dacă vreţi să fie dulci, puneţi mai mult zahăr. Sau mâncaţi-le cu un strop de dulceaţă.

Inspiraţia mea pentru ele am găsit-o la Laura Adamache, pe blog.

The post Brioşe cu fulgi de cocos appeared first on Bianca Moruș.

Așa că am pus în vas, cred eu, 500g de făină, 250g de unt rece, un plic de praf de copt, un praf de sare, o lingură de melasă și 150ml de lapte cald. Le-am pus pe toate la amestecat, în robot. Dacă nu vreți să vă petreceți mai mult timp să curățați bucătăria decât vă ia să faceți plăcinta în sine, nu faceți ca mine. Mai precis, căutați și capacul de la vas că altfel vă sare aluatul prin toată bucătăria. Cred că e și mai sigur dacă amestecați totul cu mâna, dar eu am crezut că așa va fi mai rapid. Sigur, ar fi fost, dacă eram și cu tot creierul la mine. După ce s-a amestecat totul, înveliți aluatul în folie alimentară și dați 30 de minute la frigider.

Acum, în ciuda instinctului, nu vă apucați de curățenie, ci luați 8 mere medii(ale mele au fost mai mult medii spre mici), le curățați și le dați pe răzătoarea mare. Am pus peste ele niște melasă(în rețeta originală sunt 100g de zahăr), nucile și puțină scorțișoară, foarte puțină, căci fiică-mea nu o apreciază.

Împărțiți aluatul în două și întindeți foile. Prima merge în tavă, peste hârtie de copt și presărați peste niște griș. Puneți apoi amestecul cu mere, presărați din nou niște griș și așezați și a doua foaie, pe care o înțepați nemilos cu o furculiță. Dați la cuptorul încins la 180 de grade, pentru 40 de minute. Apoi apucați-vă de curățenie. Eu recunosc că a meritat totuși efortul. Și acum mă bate gândul să mă apuc și de niște pâine.

The post Prima mea plăcintă appeared first on Bianca Moruș.