curatenie Archives - Bianca Moruș

Omul sfinţeşte locul… şi hotelul

Bianca Moruș — Sun, 25 Mar 2018 14:29:31 +0000

Eu am fost toată adolescenţa şi tinereţea mea un fel de „Sinaia girl”. Oraşul acela mi s-a părut mereu fascinant, cu poveşti la fiecare pas şi atmosferă boemă. Când îi auzeam pe alţii că merg în Predeal sau Buşteni, ridicam uşor din sprânceană(imaginativ, că în realitate nu pot face chestia asta) şi nu reuşeam să le înţeleg alegerea. Odată cu trecerea timpului am început şi eu să mai schimb lucrurile şi locurile. Am mai stat şi prin Predeal, dar n-am găsit vreodată acolo un loc despre care să zic că m-ar face să revin. E adevărat că nu sunt nici cea mai comodă persoană când vine vorba de locuri de cazare. Ba chiar aş spune că sunt cam scorpie la capitolul ăsta. Am desfiinţat de-a lungul timpului, cu argumente şi dovezi, locuri cu multe stele şi pretenţii. Am şi lăudat când a fost cazul, dar situaţiile astea sunt mult mai rare, din păcate. Aşa că vă puteţi imagina uimirea mea când am primit invitaţia de a testa serviciile unui hotel de Predeal. Nu să scriu un articol publicitar, ci să testez. Primul meu gând a fost că sunt inconştienţi. Apoi m-am gândit că poate oamenii chiar nu au motive să se teamă. Dar parcă asta tot fantasmagoric îmi părea. Şi cum curiozitatea mă rodea, am zis să merg şi să văd cu ochii mei care e realitatea.

Aşa că vinerea trecută, aproape de 10 seara, descindeam la Hotel Carmen. Obosiţi după o săptămână de muncă şi un drum nu tocmai lejer, nici prin cap nu ne-a dat să mai mergem şi să mâncăm ceva aşa că am urcat direct în cameră. Primul lucru ce mi-a atras atenţia: au luat numărul de la maşină şi numărul de telefon, în caz că se aglomera parcarea şi se blochează cineva. Ştiu, pare o prostie, dar numai eu ştiu de câte ori am înjurat pentru că se găsise vreun deştept să mă blocheze şi nu, n-a catadicisit să lase vreun număr de telefon în parbriz. Măcar aici ştiu că nu stau să se bazeze pe bunul-simţ al clienţilor.

Apucasem să îi rog să avem pat suplimentar în cameră dar când am deschis uşa, am constatat cu surprindere şi plăcere, n-are rost să mă ascund după deget, că am primit un apartament. Sigur, puteţi spune că aveau tot interesul să se prezinte bine. Aşa şi este! Dar nu ăsta a fost detaliul care m-a încântat cel mai tare(noi mai mereu luăm apartament, tocmai ca să avem loc suficient) ci faptul că aveai uşi la camere. Da, pare absurd, dar foarte multe apartamente din hoteluri nu au uşi între camere iar eu n-am reuşit să înţeleg nici până acum logica acestui fapt. Primeşti spaţiu dar intimitate, ioc. Plus, încă o bomboană: mobila din lemn, în stil clasic. Ştiţi cum îmi stă în gât când văd pal-ul acela ieftin la hoteluri cu pretenţii şi scoruri cât casa?

La capitolul curăţenie n-am găsit niciun cusur. Nici măcar unul, ceea ce este aproape dubios pentru că un singur loc am mai găsit în România până acum în care să nu găsesc eu un fir de păr, praf, o pânză de păianjen, orice de care să poţi să comentezi. Şi am verificat – nu era pregătit special pentru noi din punctul ăsta de vedere. Au mai venit nişte prieteni în acel weekend(nu ştia nimeni de la hotel că au vreo legătură cu noi) iar camera lor era la fel de curată. Plus că aceeaşi curăţenie domnea absolut peste tot, de la băi la locul de joacă, din restaurant la spa.

Fără să intenţionez să lungesc prea mult povestea, vă spun că la micul-dejun găsiţi cafea adevărată, nu apa chioară deja celebră în turismul autohton şi nu numai. Da, ştiu, pentru unii contează mâncarea dimineaţa(e bună, n-am avut ce să-i reproşez), dar mie-mi curge sânge-n cafea deci acesta era un detaliu esenţial pentru mine.

După o tură tare faină pe pârtie şi o coborâre nesperată, cu copil cu tot, pe jos, de pe Clăbucet, după-amiaza mi-am permis, cred, cea mai extravagantă chestie din ultimii 5 ani(pfff, ce plistisitoare trebuie să par/fiu): o oră singură, la spa. Bărbatul cu copilul din dotare s-au bălăcit la piscină iar eu am intrat(uşor debusolată, recunosc) pe mâna Gabrielei Mierliţa, mâna de fier la tot ce ţine de centrul spa al hotelului: sala de sport, piscina, jacuzzi, saună, cabinetele de terapii. Când a văzut că sunt cam paralelă când vine vorba de măşti, masaje şi altele din acelaşi registru, m-a întrebat dacă mă las pe mâna ei. Era tot ce îmi doream să aud. Aşa că m-am ales, pe rând dar nu mai ştiu dacă exact în această ordine, cu demachiere, tonifiere, peeling, hidratare, masaj facial, o mască minunată cu pulbere de aur cu efect de hidratare, lifting şi antioxidare şi cu 20 de minute doar pentru mine(cât timp am stat cu masca pe faţă).

Au fost cele mai ciudate 20 de minute din ultimii ani. Habar n-aveam ce să fac cu timpul acela venit brusc pe capul meu. Am aflat(nu că n-aş fi ştiut) că habar n-am să mă relaxez. Așa că am făcut şi cel mai neobişnuit selfie de până acum.

Am reuşit totuşi la un moment dat să mă desprind de toate cele din creier, ceea ce mi-a cam deschis apetitul pentru un astfel de răsfăţ. Iar în urma tratamentului faţa mea arăta atât de luminoasă şi de curată încât a fost prima dată când am ieşit fără stres şi fond de ten pe faţă printre oameni.

Trecând de la tratamente exterioare la unele interioare, am mâncat excelent în restaurantul lor dar trebuie să vă avertizez să vă feriţi de prăjituri. N-aveţi cum să mâncaţi doar una decât dacă sunteţi nişte ciudaţi cărora nu le plac dulciurile.

Şi toate astea sunt aşa datorită oamenilor. Eu sunt convinsă că de acolo pleacă tot. Sunt toţi zâmbitori, dornici să îţi sară în ajutor iar asta se simte în modul în care funcționează fiecare lucru în parte.

Ce alte avantaje am mai găsit eu la hotel: apropierea de gară şi pârtie, e perfect şi pentru zilele ploioase, în care nu poţi sta pe afară(au loc de joacă, bowling, spa-ul de care v-am spus, cofetărie, club) dar şi pentru când îţi petreci zilele pe pârtie sau în drumeţii şi vrei să revii într-un loc curat şi prietenos. Două lucruri am văzut că sunt prezentate ca dezavantaje de către unii clienţi: accesul către spa(se coboară 2 etaje pe scări, din hotel – e neobişnuit, aşa este, dar eu nu m-am simţit deranjată de asta, mai ales că era cald peste tot) şi apa rece din piscină(aici vă spun cum văd eu lucrurile: apa pare într-adevăr rece dacă intri în piscină ca să stai şi tu pe acolo, e perfectă dacă înoţi).

Prin urmare, pentru că eu chiar m-am simţit bine şi consider că e un loc în care merită să mergi – fie că vorbim de un weekend sau de o vacanţă serioasă – vă anunţ că dacă alegeţi să mergeţi la Hotel Carmen, aveţi 10% reducere atât la cazare cât şi la alte servicii, cu condiţia să introduceţi codul BiaM10 pe site-ul hotelului, la secţiunea rezervări – cod promoţional. Reducerea se aplică la suma finală, nu se poate cumula cu alte oferte iar codul este valabil până la 31 decembrie 2018, oricând, cu excepţia zilelor în care sunt sărbători legale.

Şi dacă tot vorbim de oferte, n-ar fi rău să aruncaţi un ochi şi pe ce au pregătit ei pentru Paşte, dacă nu v-aţi făcut încă planuri. O găsiţi aici. Şi poate ne vedem pe acolo, să ciocnim un ou-două.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Omul sfinţeşte locul… şi hotelul appeared first on Bianca Moruș.

Priorităţile în cuplu

Bianca Moruș — Thu, 07 Jan 2016 09:14:59 +0000

Adam şi Eva. Bărbat şi femeie. Marte şi Venus. Nu putem să trăim unii fără alţii dar şi împreună e al dracu’ de complicat. Nu ştii cum e mai bine. Unii spun: contrastele se atrag. Alţii caută să aibă pasiuni comune cu presupusa jumătate. Oricum ar fi, la un moment dat se ajunge şi la tensiuni. În special când vorbim de priorităţi. Pentru că în cele mai multe cazuri, priorităţile femeilor sunt la polul opus faţă de cele ale bărbaţilor. Şi atunci începe nebunia.

Sâmbătă dimineaţă. Ea se trezeşte la prima oră, cu gânduri mari: rufele de băgat la spălat, curăţenie, mâncare. Şi apoi poate îşi face timp să se ocupe un pic şi de ea: o manichiură, o pedichiură, poate un epilat. Când ea e deja sătulă de muncă dar mai are o groază de făcut, apare şi el în tocul uşii, cu ochii cârpiţi de somn.
– Buna dimineaţa, iubita mea.
– ‘Neata. E ora 12, dar mă rog.
– Ce zici? Dăm o fugă prin parc? Ne plimbăm şi noi ca la început?
– Când?
– Mâine! Acum, normal. Uite ce frumos e afară.
– Tu nu vezi câte sunt de făcut în casă? De plimbat îmi arde mie acum!? Mergem mai încolo.
– Hai, mă, mami, ca mai încolo se duce soarele.
– Aşa, şi?
– Păi nu mai are niciun farmec.
– Dar are farmec să stai în mizerie şi să nu ai cu ce să te îmbraci şi nici ce să mănânci?
– Lasă, că se fac şi mai încolo.
Şi uite aşa începe cearta. Până la urmă, ce e mai important: responsabilităţile sau sufletul?

Joi seara. Meci în Liga Campionilor. 90% din suflarea masculină se gândeşte cum să se aşeze mai confortabil în faţa televizorului şi cam la câţi centimetri să aşeze berea, ca să nu facă prea mult efort. La un metru distanţă, o faţă îmbufnată.
– Dar de ce trebuie să te uiţi iar la meci? Nu te-ai uitat şi aseară?
– Aseară a fost alt meci.
– Dar nici măcar nu ţii cu ăştia.
– Tu nu înţelegi nimic. Vezi-ţi de treaba ta! De ce trebuie să purtăm iar şi iar aceeaşi discuţie?
– Tu nu mă mai iubeşti!
– Ce dracu’ are fotbalul cu iubirea? Hai, lasă-mă, că începe meciul.
După meci, scandalul.
Doamnelor, dacă nu vă place fotbalul, de ce nu profitaţi de ocazie? O scurtă sesiune de cumpărături în mall, o cafea servită cu barfă alături de prietene, un spa la voi acasă. Sunt atâtea lucruri de facut în timp ce ei îşi satisfac plăcerea.
Domnilor, chiar nu trebuie să urmăriţi etapa cap-coadă, toate meciurile din cupă, ligă, Primera Division, Ligue 1 şi Premiership. Sigur puteţi să vă rezumaţi la meciurile esenţiale şi în serile libere să vă răsfăţaţi iubita. Căci altfel s-ar putea să ajungeţi să răsfăţaţi doar sticla cu bere.

sursa foto: garryandanne.com

The post Priorităţile în cuplu appeared first on Bianca Moruș.

De ce nu (mai) fac curăţenie şi pregătiri de Crăciun

Bianca Moruș — Tue, 15 Dec 2015 11:28:36 +0000

Eram aproape ca orice româncă crescută de o româncă. Se apropiau sărbătorile, începea nebunia. Spală geamuri, spală covoare, spală perdele şi draperii. Freacă podele, fă ordine în toate dulapurile. Spală oalele, farfuriile, paharele. Ce dacă nu aveau fir de praf pe ele? Tot trebuie curăţate, că trebuie să te găsească moş Crăciun cu toate lună. Zici că vine cu lupa şi verifică să nu ai fir de praf în vreun colţ al casei, că te ia mama naibii. Aşa, să continuăm. Aragaz, frigider, peste dulapuri, pe sub dulapuri, nimic nu scapă neşters, necurăţat, nespălat. Am obosit doar enumerând toate lucrurile astea.
Apoi urmează bucătăreala. Te duci şi cumperi porcul. Hai, nu unul întreg, că vrei să mai intri ulterior măcar într-o pereche de blugi. Dar jumate tot trebuie să iei. Şi pui să faci nişte slăninuţă, nişte caltaboşi, ceva tobă, lebăr, cârnaţi, pui în baiţ bucăţile pentru friptură, toci carnea pentru sarmale. Apoi mai pui şi de nişte salată de boeuf, piftie, nişte cozonaci şi câteva prăjituri, eventual şi o salată de crudităţi şi una de ciuperci cu maioneză, de dragul diversificării.
Termini şi cu bucatele şi mai faci o tură de curăţenie, că mâine e Crăciunul şi iar au apărut câteva scame pe covor.
Seara, gata leşinată, mai faci un hei-rup şi împodobeşti bradul, împachetezi cadourile, aştepţi să adoarmă toată lumea şi le aşezi frumos sub brad, după care te trânteşti în pat. Credeţi că s-a terminat? Nu, nici gând. În ziua de Crăciun, când toată lumea, adică soţul şi copiii şi eventual celelalte rubedenii şi nişte prieteni chicotesc de mama focului în timp ce deschid cadourile şi apoi le probează/testează, tu pui masa, strângi masa, speli vase şi iar pui masa, strângi masa şi aşa mai departe.
Nimic din toate astea nu îţi aduce satisfacţie. Cel puţin nu pe termen lung. Copilul nu vrea să vadă masa perfect aranjată şi casa impecabilă. Copilul vrea să stai lângă el când deschide cadourile, să vă bucuraţi de descoperirile lui împreună, să râdeţi cu gura până la urechi, să fiţi împreună. Copilul nu vrea să mănânce până la epuizare, şapte mii de feluri de mâncare şi nici să stea împăiat la masă, că aşa e frumos. Eventual smulge o felie de cozonac de pe masă şi o mestecă în timp ce construieşte lego-ul abia primit.
Prin urmare, la noi lucrurile se fac altfel acum. Se face curăţenie ca în fiecare săptămână a anului. Oricum am spălat perdelele luna trecută. Nu am avut niciun incendiu recent, aşa că mai merg o bucată de timp. Dacă vrem preparate tradiţionale, le comandăm. Sunt câteva băcănii care aduc nişte lucruri minunate şi la preţuri decente. O friptură se face rapid iar dulciurile oricum le fac cum ştiu eu şi în cantitate limitată. Şi poate nici nu le fac, că m-am cam îngrăşat în ultima vreme. Apoi am de gând să merg cu copilul în vizite pe la rude şi prieteni, noi la ei, nu invers, să ieşim în parc sau la târgul de Crăciun, să ne jucăm până la epuizare şi să ne bucurăm unul de altul.

sursa foto: timeforads.ro

The post De ce nu (mai) fac curăţenie şi pregătiri de Crăciun appeared first on Bianca Moruș.

Prima mea plăcintă

Bianca Moruș — Sun, 25 Oct 2015 10:48:37 +0000

Îmi place să fac dulciuri. Îmi place și să le mănânc și se vede, dar asta e o altă problemă. N-am avut însă niciodată curajul să mă apuc de plăcinte și alte minuni care implică aluat complicat. Așa mi se părea mie, că e tare complicat. Azi însă mi-am luat inima-n dinți și m-am apucat de o plăcintă cu mere și nuci. M-am apucat de partea simplă mai întâi. Am curățat nucile. Apoi am dat să măsor cele 500 de grame de făină din rețetă. Ei, ce să vezi, m-au lăsat bateriile la cântarul de bucătărie. Am răscolit toate sertarele, toate dulapurile, în speranța că o să găsesc măcar una, să-l motivez puțin. Nimic. Ziceți și voi: cum să mă apuc de ceva complicat cu măsurat din ochi? M-am apucat, că prea îmi făcusem singură poftă.

Așa că am pus în vas, cred eu, 500g de făină, 250g de unt rece, un plic de praf de copt, un praf de sare, o lingură de melasă și 150ml de lapte cald. Le-am pus pe toate la amestecat, în robot. Dacă nu vreți să vă petreceți mai mult timp să curățați bucătăria decât vă ia să faceți plăcinta în sine, nu faceți ca mine. Mai precis, căutați și capacul de la vas că altfel vă sare aluatul prin toată bucătăria. Cred că e și mai sigur dacă amestecați totul cu mâna, dar eu am crezut că așa va fi mai rapid. Sigur, ar fi fost, dacă eram și cu tot creierul la mine. După ce s-a amestecat totul, înveliți aluatul în folie alimentară și dați 30 de minute la frigider.

Acum, în ciuda instinctului, nu vă apucați de curățenie, ci luați 8 mere medii(ale mele au fost mai mult medii spre mici), le curățați și le dați pe răzătoarea mare. Am pus peste ele niște melasă(în rețeta originală sunt 100g de zahăr), nucile și puțină scorțișoară, foarte puțină, căci fiică-mea nu o apreciază.

Împărțiți aluatul în două și întindeți foile. Prima merge în tavă, peste hârtie de copt și presărați peste niște griș. Puneți apoi amestecul cu mere, presărați din nou niște griș și așezați și a doua foaie, pe care o înțepați nemilos cu o furculiță. Dați la cuptorul încins la 180 de grade, pentru 40 de minute. Apoi apucați-vă de curățenie. Eu recunosc că a meritat totuși efortul. Și acum mă bate gândul să mă apuc și de niște pâine.

The post Prima mea plăcintă appeared first on Bianca Moruș.

Femei la cratiţă

Bianca Moruș — Thu, 30 Jul 2015 07:00:03 +0000

Care este scopul femeii pe pământ? Mă rog, pe pământul României? Evident, să stea la cratiţă. Să facă copii. Să spele. Să facă curăţenie. Să facă mâncare… obligatoriu bună. Să primească musafirii cu zâmbetul pe buze şi să îi omenească. Cunoaşteţi tiparul. Credeaţi că nu mai e valabil? Greşit! Dacă unele mai au bărbaţi care se mai împiedică şi mai spală o farfurie, bagă rufele în maşina de spălat sau gătesc, pentru celelalte lucrurile sunt teribil de complicate.
În ciuda aparenţelor, sunt foarte mulţi bărbaţi care trăiesc după normele de acum 500 de ani. Replica mea preferată, atunci când doamna îi cere ajutorul, este:
– Dragă, dar abia am venit de la serviciu. Sunt frânt de oboseală.
Hmm. Şi noi om sta toată ziua cu picioarele pe pernă, te pomeneşti.
Apoi vine următorul text:
– Fiecare cu treaba lui. Eu car cumpărăturile, repar când e ceva de reparat. Fac treburile de bărbat.
Aşa e! E al dracului de greu să bat un cui, să chem un instalator să repare ţeava spartă sau să îmi duc maşina în service. Mult mai dificil decât să gatesc, să calc etc.
Dragii mei, muncile casnice nu au nicio legatură cu cantitatea de estrogen sau testosteron deţinută. Au legătura cu bunul simţ. Faci murdar, faci şi curat. Îţi place să mănânci, mai şi găteşti. Şi nu, noi, femeile, nu ne naştem ştiind aceste lucruri. Le învăţăm, aşa cum puteţi să faceţi şi voi.
Să strângi în urma ta nu este o concesie pe care o faci femeii de lângă tine. Este un lucru normal. Şi un semn de respect. În plus de asta, dacă o ajuţi, ai mai multe şanse să fie zâmbitoare seara. Şi poate nu o mai doare nici capul.

sursa foto: www.rocknrollbride.com

The post Femei la cratiţă appeared first on Bianca Moruș.

Cum te tratezi de ordine

Bianca Moruș — Mon, 15 Jun 2015 11:33:26 +0000

În viața mea îndepărtată, când eram tânără şi fără obligații capitale, aveam câteva obsesii. Că aşa e când n-ai griji şi probleme. Îți faci! Aşadar, una din marile mele obsesii era ordinea şi curățenia. Ordinea mondială depindea de ordinea din casa mea. Dacă voiai să mă enervezi, mutai o vază un milimetru de la locul ei. Voiai să mă scoți din minți? Puneai paharul direct pe masa din lemn. Nu vă mai spun ce se întâmpla dacă scăpa cineva o firimitură pe covor. Nu credeam că există antidot pentru boala de care sufeream. Nici nu îmi doream. Mi se părea ceva firesc să fie aşa şi nu altfel. Între timp m-am tratat. A fost nevoie de un vaccin cu rapel după nouă luni. Primul pas l-am făcut eu. Mă boscorodeam singură, în timp ce spălam biberoane şi schimbam scutece, pentru că am devenit o îngălată care nu e în stare să pună toate lucrurile la locul lor. Al doilea pas l-a făcut ea. Şi al treilea. Şi al patrulea. Că îşi întinde jucăriile prin toată casa, aproape pot să spun că e firesc. Încă nu sunt foarte împăcată cu faptul că face la fel şi cu hainele spălate, călcate, împachetate şi aşezate pe categorii în dulap.

Doar nu credeați în minuni? Eu tot mai încerc. Dar nu mă mai enervez că nu încearcă şi ceilalți.

The post Cum te tratezi de ordine appeared first on Bianca Moruș.