Tu ce-ai vrea să faci cu copilul tău de 1 iunie? Știu că sunt o mulțime de activități în acea zi, o grămadă de posibilități, dar e una pe care sigur n-ai vrea să o ratezi.

De Ziua Copilului Gașca Zurli face cel mai mare carnaval din România. Cei mici sunt așteptați costumați după pofta inimii și imaginației, în zâne, eroi, animălute sau vrăjitoare. Vă vând un pont totuși: cei mai mulți vor alege să se costumeze în Fetița Zurli și în supereroi. Și vă recunosc că mi se par niște alegeri excepționale. Ce să fac? Eu nu sunt prea mare fan al personajelor de tip Barbie sau PowerPuff.

Revenind însă la lucruri importante, de 1 iunie va fi o minunăție de nebunie.

M-am gândit mult și m-am ambiționat să fac cel mai mare carnaval pentru copii, din România. Punem stăpânire, cu zâmbete, culoare și mare bucurie, pe Sala Palatului! Gașca Zurli îi așteaptă pe toți fanii să vină costumați de carnaval. Vom face o super paradă, vom dansa și vom cânta împreună! Și personajele Gașca Zurli vor fi mascate, așa cum nu le-ați mai văzut niciodată! Pregătim mari suprize, pe care le vom dezvălui una câte una. Mă gândesc mereu la copiii cu nevoi speciale din România și vă anunț că unul dintre spectacole este dedicat lor, exclusiv! Vor fi spectatorii noștri de seamă. – Mirela Retegan, fondatorul Zurli.

1 IUNIE 2019 va intra în memoria copiilor din România ca „1 ZURLI E!” !

Fiecare participant (adult și copil) primește la intrare o mască pentru momentul special și secret al show-ului.

Primul spectacol este aproape sold out, dar s-au pus în vânzare și biletele pentru cel de-al doilea, de la ora 18.00. Le găsiți pe www.bilete.ro, în oficiile Poștei Române, în Magazinele Inmedio semnalizate Bilete.ro și în magazinele Germanos.

Și dacă tot vă apucați să cumpărați bilete, nu uitați să luați și pentru 15 și 16 iunie, la Zurlandia. Fără să am vreun dubiu că aș putea greși cu ceva, vă spun că este cel mai fain eveniment pentru copii la care am fost vreodată. Da, știu că la ambele ediții s-a nimerit să fie câte o furtună, câte o ploaie, dar a și fost distracție pe cinste. Mărturie ne stau pozele.

Două zile, de dimineață și până seara, vom avea de ales, pe lângă spectacolele cu Gașca Zurli, dintre zeci de ateliere dedicate copiilor, piese de teatru, concursuri cu premii, zone de joacă, activități sportive, spectacole de magie, ateliere de știință cu experimente haioase, activități muzicale și multe altele.

Festivalul Familiei Zurlandia a ajuns la cea de-a 3-a ediție și își propune, ca de fiecare data, să construiască acea lume curată, generoasă și frumoasă în care fiecare părinte din România dorește să-și crească copilul. Bucuria, joaca, libertatea, respectul și generozitatea fac legea în Zurlandia.

• bilet pentru două zile, 15 si 16 iunie 2019, valabil pentru o singură persoană ( adult sau copil cu vârsta între 2-18 ani), preț 50 lei/ persoană.
• bilet pentru o zi, 15 iunie 2019, valabil pentru o singură persoană ( adult sau copil cu vârsta între 2-18 ani), preț 30 lei/ persoană
• bilet pentru o zi, 16 iunie 2019, valabil pentru o singură persoană ( adult sau copil cu vârsta între 2-18 ani), preț 30 lei/ persoană.

Biletele pot fi cumparate online (zurlandia.ro, bilete.ro, eventim.ro, entertix.ro, iabilet.ro) sau din rețeaua de magazine partenere semnalizate Bilete.Ro (Germanos și Inmedio), Eventim.Ro (Germanos, OMV, Cărturești, Vodafone, Carrefour, librăriile Humanitas), Entertix.ro si Iabilet.ro (Flanco, Diverta, Cărturești, Muzica Store, Telekom, IQ BOX Stores, Statia de metrou Unirii).
Biletul asigură accesul Participanților în cele două zile de festival, 15 si 16 iunie 2019, începând cu ora 10:00, program 10.00 – 22.00 pentru fiecare din cele două zile.
Un bilet este valabil pentru o singură persoană. Copiii sub 2 ani beneficiază de intrare gratuită.

Acum, dacă tot v-am deschis apetitul pentru distracție marca Zurli, vă poftesc și la CONCURS. Am pentru voi 2 invitații a câte 4 locuri pentru spectacolul de pe 1 iunie, de la Sala Palatului, ora 11.00. Ca să intrați în cursă am să vă rog, printr-un comentariu la acest articol, pe blog sau la postarea de pe pagina mea de Facebook în care apare acest articol, să îmi spuneți care sunt cele mai importante lucruri pe care vă străduiți să le transmiteți copilului/copiilor voștri. Alegerea câștigătorilor va fi strict subiectivă și o voi face în funcție de cât de tare mă vor impresiona sau voi rezona cu răspunsurile voastre.

Înscrierile se fac până pe 24 mai, ora 23.59, iar câștigătorii îi voi anunța public, aici și pe Facebook, sâmbătă, pe 25 mai 2019.

Și nu uitaţi: dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, daţi follow şi paginii mele de Facebook.

The post De 1 iunie e carnaval, cel mai mare carnaval pentru copii appeared first on Bianca Moruș.

Citisem acum ceva vreme că se deschide în oraş cel mai mare loc de joacă din sud-estul Europei aşa că nu puteam rata ocazia să vedem dacă e doar gura de ei sau chiar merită drumul până acolo.

Acum, ca să fiu foarte precisă, fiică-mea a început să ţipe de încântare încă din parcare. Ursul imens cu schiuri, maşinile retro, Spiderman şi alte personaje de teapa lui pare-se că îşi ating scopul deşi eu, cu mintea mea de adult, n-am rezonat decât cu maşinile.

Cert este că odată intrat acolo o să îţi vezi copilul ţopăind non-stop de fericirea care a dat peste el. Fiică-mea a fost fascinată de maşina de curse tip carusel, de maşinile electrice, de aşa-numitele Funky Cars(observaţi tiparul, da?), de principiu de tot ce a însemnat carusel sau chestii care se mişcă.

Acum, trebuie să recunosc că nici eu n-am fost un adult morocănos până la capăt şi m-am jucat cu a mea cu o poftă pe care o credeam pierdută.

Şi am avut chiar şi aproape 10 minute întregi în care am stat doar eu cu taică-su la o cafea, ca 2 porumbei, înainte să iasă din Insula Piraţilor, un spaţiu de joacă imens(am căutat, că eram foarte intrigată de mărimea lui – are 1400 de metri pătraţi), cu tobogane, piscine cu bile, perete de căţărat, trambuline. I-a plăcut mult(nici n-avea ce să nu-i placă) dar ar fi preferat să stăm şi noi după ea, nu să ne răsfăţăm de unii singuri. În astfel de momente mă gândesc că nu mai e atât de mult până la preadolescenţă, când o să se încuie în camera ei şi n-o s-o mai intereseze de noi.

Depăşind momentul, ce-am mai văzut prin periplul nostru prin Superland au fost câteva zone speciale pentru pici de sub 4 ani, camere tematice dedicate petrecerilor aniversare, jocuri video(înţeleg că nu au jocuri violente în meniu), un studio de VR foarte interesant şi un cinematograf 8D.

DAR ce mi-a plăcut mie la nebunie dar şi piticaniei este pârtia de schi. Că eşti copil sau adult, locul este perfect, mai ales pentru neiniţiaţi sau începători. Iar puştiul care este acolo pe post de instructor este foarte priceput. Fiică-mea l-a comparat cu primul ei instructor de schi şi nu e deloc puţin lucru, pentru că este fascinată de el.

Şi pentru părinţii cu copii ceva mai mari şi mai independenţi, am alte 2 veşti bune: au mai multe restaurante şi cafenele din care pot alege, ca să profite de momentele de libertate, ba şi magazine pentru o tură-două de cumpărături.

Mai mult, pot merge acolo şi fără copii, având în vedere că nu există bilet de intrare ci doar plăteşti pe unde vrea copilul să se joace. Bine, nu vă imaginaţi că în acest fel o să faceţi economii! Copilul va vrea peste tot.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Cum a fost la Superland, cel mai mare loc de joacă indoor din România appeared first on Bianca Moruș.

Avea vreo 10 luni când a venit prima zăpadă serioasă post-copil. Şi o înfofolim bine, ne punem şi noi 7 cojoace şi ieşim din casă. Afară ningea ca la balamuc, dar frumos.  Nu apucăm să facem cinci paşi şi se pune copilul pe un urlat de ziceai că îl trage cineva pe roată. În doi timpi şi 3 mişcări eram înapoi în casă. Copilul – linişte. Mă rodea rău o idee, aşa că am ieşit din nou. De această dată şi eu şi tatăl fără căciuli. Acum copilul râdea în hohote şi mânca fulgii de zăpadă. Iar noi am îndurat ninsoarea cu capetele descoperite, că doar nu era să-i ruinăm fericirea.

Un an mai târziu foloseam copilul pe post de utilaj de deszăpezire iar el nu avea nimic împotrivă.

Acum, la 3 ani si 10 luni mă rog 3 ore de el să iasă afară din casă apoi încă 3 să ne întoarcem la căldură. Acum eu sunt pe post de utilaj de deszăpezire, ren, om de zăpadă şi hater, că vreau totuşi să mai ajung şi-n casă.

Probabil că lucrurile astea se vor repeta până undeva prin adolescenţă, a lui că de a mea îmi mai amintesc cu greu. Ştiu însă că ultima oară când m-am bucurat de nămeţi aveam vreo 15-16 ani, eram la Costeşti, aproape de Sarmizegetusa şi de dimineaţa până seara nu făceam decât să evit copacii de pe dealuri. Nu-mi reuşea de fiecare dată. Apoi au început fiţele. Băieţii erau nişte idioţi care insistau să ne alerge cu bulgări şi nu înţelegeau cât de tare deranjau. Rimelul meu, chiar şi waterproof, nu suferea un asemenea afront. Apoi nu înţelegeam eu de ce trebuie să ningă sau de ce ar trebui să port în ianuarie mai mult de un tricou, blugi şi geacă de piele. Să nu mă întrebaţi de durerile de spate că nu vreau să încep iar să mă vait.

Pe la vreo 20 de ani am înteles din nou că zăpada e mişto. Pe pârtie. Doar pe pârtie. Şi e şi mai mişto vinul fiert de la apres-ski. La 30 de ani doar ideea de zăpadă şi de lopată mă scotea din minţi. Ce-i drept, apreciam întotdeauna prima zi de ninsoare, când ieşeau prea puţini cu maşinile în trafic. Dar în rest nu aveam decât cuvinte neortodoxe la adresa acestui fenomen inexplicabil şi nejustificat într-o ţară cu climă temperată.

Acum, la 35, mă tăvălesc iar prin zăpadă. Stau cu orele prin nămeţi. Dau în continuare la lopată. Şi mai bombăn din când în când în bărbie, că altfel n-aş fi eu, dar mor de drag când o văd pe fiică-mea că stă cu orele pe pârtie, că are obrajii roşii ca focul şi zâmbetul mai mare decât nămeţii. Îi mai fur şi eu sania, să mă dau şi eu pe derdeluş, că prea e frumos. Şi îmi dau seama că oricât de cârcotaşi am fi, oricât de tare ne-ar deranja unele lucruri, totul păleşte în faţa veseliei copiilor noştri. Hai, că mai avem multe de învăţat de la ei! Spor la bulgăreală!

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Iarna, de la copilărie la „copilării” appeared first on Bianca Moruș.

Nu pleci uşor, te macină o mie de gânduri, te temi şi pentru un strănut darămite pentru atâta amar de vreme departe de cel mic. Dar ştii că trebuie să se întâmple. Laşi instrucţiuni clare pentru mâncare, somn(dacă e cazul), eventuale tratamente sau pur şi simplu, pentru comportament. Dacă nu ştiaţi cum arată un control freak, uitaţi-vă la orice mamă în primii ei ani alături de copil şi veţi avea imaginea exactă.

Şi pleci. Şi te gândeşti de 75.437 de ori că poate era bine să mai amâni, poate era mai bine să îl iei cu tine, poate cade, poate plânge în continuu, poate nu mănâncă, poate se sufocă. E o listă infinită de temeri. Din când în când reuşeşti să te gândeşti şi la altceva. Şi realizezi că totuşi nu e chiar atât de rău să mergi singură pe stradă. Sau să bei o cafea liniştită. Şi sună telefonul. Şi tu înţepeneşti de spaimă când vezi că e tatăl copilului. În secunda aceea, până apuci să răspunzi, te trec toate gândurile negre. Dar el vrea doar să ştie  cât de caldă trebuie să fie mâncarea. Şi unde sunt scutecele. Şi unde ai pus body-urile de casă, că nu înţelege de ce trebuie să existe haine de casă şi haine de stradă şi de ce trebuie ele puse separat. Apoi mai sună de vreo 2-3 ori, pentru că nu găseşte jucăria preferată a copilului, nu ştie cu care dintre cele 5 creme trebuie să îl dea sau ca să te asigure că este totul în regulă.

Şi te întorci acasă şi te simţi ca şi cum ai fi lipsit un an. Abia aştepţi să îţi ţii din nou copilul în braţe, să ştii că e totul bine. Doar că primul lucru pe care îl vezi când intri în casă nu este piticul, ci dezastrul. Zici că prin casa ta au trecut, pe rând sau în acelaşi timp, un taifun, un tren, două camioane şi un avion care a ratat aterizarea. Calci cu grijă, pentru că nu ştii ce te pândeşte de sub mormanul de jucării, haine, oale şi cărţi. Îţi iei copilul în braţe, îl pipăi, pare întreg. Ba e chiar vesel. Şi nu doar că se bucură pentru că e din nou alături de tine, dar este evident că s-a distrat şi până atunci. Tatăl arată de parcă ar fi nimerit şi el sub un camion. Îţi explică cum lucrurile nu sunt aşezate acolo unde crede el că ar trebui să fie, că a căutat după orice obiect de a luat-o razna, dar că totul a fost ok. S-au jucat şi s-au amuzat copios.

Şi tu, în timp ce începi să aduni după taifun, te gândeşti ce-o fi atât de complicat să păstrezi o oarecare ordine în casă. Şi bombăni în bărbie. Şi te enervezi când îţi imaginezi cât o să îţi ia să pui totul la loc, cu copilul printre picioare, desigur, că acum nu se mai dezlipeşte de tine. Şi totuşi eşti mai multe fericită decât enervată, pentru că ştii că totuşi se poate. Se poate să pleci de acasă şi copilului tău să îi fie bine. Şi ţie, chiar dacă îţi ia o jumătate de zi să pui lucrurile din nou la locul lor.

sursa foto: http://www.danielleguentherphotography.com/

The post Când laşi copilul pe mâna tatălui appeared first on Bianca Moruș.

Am stat, m-am codit, m-am învârtit. Aş fi vrut să o duc la teatru, dar cum toate piesele sunt recomandate de la 3 ani în sus, mă gândeam că ajungem acolo şi în loc să ne distrăm, ne enervăm şi îi mai enervăm şi pe ceilalţi. Îmi făceau cu ochiul de ceva vreme spectacolele de teatru făcute de cei de la Zurli, dar temerile tot nu îmi dădeau pace. Ea e mare fan Zurli, dar îi place muzica. Nu o vedeam pironită pe un scaun, timp de o oră. Şi poveştile le citesc la indicaţiile ei: o pagină de trei ori, sărim 2 pagini, mai citim una de 2 ori şi tot aşa. Mă rog, de voie – de nevoie, mi-am luat inima-n dinţi şi am mers la ce-am văzut cu ochii, adică la „Ursul păcălit de vulpe”. Începutul, adică acomodarea m-a panicat. Fie-mea nu-mi dădea drumul la mână iar spectacolul stătea să pornească. Nici haina nu am scos-o de pe mine, fiind convinsă că nu stăm mai mult de câteva minute.

Să vă spun că am stat până la final şi ar mai fi vrut să stea? Să vă spun că a luat loc printre copii, chiar dacă mai verifica din când în când dacă sunt prin zonă? Să vă spun că a urmărit piesa extrem de atentă şi că a dansat de mama focului când erau pauzele muzicale?

Da, domnule, oamenii ăştia chiar sunt buni. Acum ne abonăm şi la teatru, nu doar la spectacolele lor. Şi pentru că am prins tupeu, week-end-ul ăsta avem bilete la Opera Comică pentru Copii. Să-mi ţineţi pumnii!

The post Cu copilul prea mic, la teatru appeared first on Bianca Moruș.

Nu lipsesc nici maşinile buşitoare de care eram fascinată când eram copil. Bine, îmi plac şi acum la fel de mult.

Iar acum am avut ocazia să testez şi bărci buşitoare. Hai, că eu de astea n-am avut parte! Până acum. Că doar nu era să stau deoparte şi să mă uit cum se distrează copilul.

Căci asta e şi mai tare: acolo poţi să dai şi tu în mintea copiilor şi să testezi multe dintre minuni. Iar în unele m-am dat singură şi am chiuit cât am putut eu de tare, în timp ce fie-mea ţipa că vrea şi ea. Eh, ea tre’ să mai aştepte pentru leagăne preţ de vreo 45 de centimetri.

O ieşire la Miramagica nu e tocmai ieftină, mai ales dacă vreţi să vă faceţi de cap în familie. Costă cam cât o masă la restaurant. Dar distracţia e incomparabilă.

The post Distracţii la comun appeared first on Bianca Moruș.

Şi pe cele mai multe nici nu mi le-aş fi dorit. Prin urmare, după ce am rămas însărcinată, am golit librăriile de cărţi de parenting. Apoi am dat iama în cărţile cu poveşti. Aveam eu impresia că după ce nasc, mi-o pune medicul pe mândră în braţe şi mă apuc să-i citesc. După ce a început domnişoara să mişune prin toată casa, am adus printre noi alte cărţi, cu multe poze şi colorate frumos, din care să înveţe să recunoască obiecte, animale etc. Apoi cărţile de colorat au devenit cărţile de căpătâi. Până şi în baie găsesc câte una. Şi de curând am descoperit cele mai frumoase cărţi pentru pitici.

Şi nu doar că sunt frumoase. Sunt educative, calitative şi îi pregătesc pe cei mici pentru cea de-a doua limbă „maternă”, engleza. Noi, dar mai ales copiii noştri, sunt fascinaţi de ele.

Le găsiţi aici. Le puteţi testa şi pe 19-20 septembrie, la Alternative Market, târg organizat în strada Sf. Ştefan, nr. 21. Iar cel mai norocos dintre voi poate câştiga această carte.

Tot ce trebuie să faceţi este să ne trimiteţi pe adresa contact@biancamorus.ro o fotografie cu copilul/copiii voştri în timp ce se joacă sau citesc iar premiul va fi acordat prin tragere la sorţi. Vă puteţi înscrie până vineri, 11 septembrie 2015, ora 12.00. Câştigătorul va fi anunţat luni, 14 septembrie 2015.

Update: Castigatoarea concursului este Alina Somesan. Felicitari!

The post Ce ne place nouă, vă dăm şi vouă appeared first on Bianca Moruș.

A venit Mickey Mouse în România. Cu toata gaşca Disney după el. Sau aşa credeam eu. Ca un părinte deschis la plăcerile copilului, am zis că nu trebuie să ratăm momentul. Ştiam că fiică-mea nu este ahtiată după personajele Disney, dar Minnie e o constantă în viaţa ei iar muzica şi dansul, la fel. Prin urmare am considerat că nu avem ce pierde. Asta dacă nu luăm în considerare banii daţi pe bilete. Ei bine, la faţa locului lucrurile nu au fost atât de simple.
Pluto şi Daisy au lipsit cu desăvârşire, motiv pentru ca mândra să ţipe insistent după primul dintre ei. Iar Mickey, Donald, Goofy şi Minnie era mai mult de umplutură. Baza au fost alte personaje Disney, alt motiv pentru ca mândra să o ceară iar şi iar pe Minnie pe scenă. Am trecut peste momentele critice şi am păstrat distracţia. A ei, că eu m-am simţit cam cârcotaşă. Bine, sunt, dar parcă nu le-am căutat cu lumânarea. Textele mi s-au părut cam nepotrivite pentru copii. „Nu m-am apucat de fumat doar pentru că aşa mi-a spus doctorul” şi „Bogaţii merg cu caleaşca, săracii merg pe jos” m-au cam aricit rău de tot. Apoi, produsele puse la vânzare aveau preţuri demne de cluburile de fiţe din Mamaia, începând cu o banală apă, trecând prin punga de popcorn poleită parcă cu aur şi ajungând la jucăriile banale, dar care sigur au vreun diamant mic ascuns pe undeva. Pauza a părut menită strict să crească vânzările, căci puştii se distrau de minune şi nu simţeau nevoia să se oprească. Tocmai ce îi explicasem fiică-mii că nu pot să îi cumpăr jucăria pe care a văzut-o la alţi copii, pentru că magazinele sunt în afara sălii şi s-au şi înfiinţat vânzătorii ambulanţi printre scaune odată ce s-a aprins lumina. Costumele personajelor păreau mai degrabă desprinse din filme sexi decât din desene animate iar actorii mi s-au părut foarte slabi. Nu ştiau textul foarte bine şi de obicei erau întârziaţi. Sunt convinsă că cei mici, din fericire, nu au băgat de seamă lucrurile astea. Fiică-mea a vorbit de spectacol încă două săptămâni după, în fiecare zi. Deci per total, a meritat. Dar parcă tot mi-aş dori să nu fiu nevoită să îi explic după un spectacol că nu trebuie să discriminăm şi că banii nu sunt totul în viaţă.

The post Picii se distrează, părinţii îngenunchează appeared first on Bianca Moruș.