Picii se distrează, părinţii îngenunchează

A venit Mickey Mouse în România. Cu toata gaşca Disney după el. Sau aşa credeam eu. Ca un părinte deschis la plăcerile copilului, am zis că nu trebuie să ratăm momentul. Ştiam că fiică-mea nu este ahtiată după personajele Disney, dar Minnie e o constantă în viaţa ei iar muzica şi dansul, la fel. Prin urmare am considerat că nu avem ce pierde. Asta dacă nu luăm în considerare banii daţi pe bilete. Ei bine, la faţa locului lucrurile nu au fost atât de simple.
Pluto şi Daisy au lipsit cu desăvârşire, motiv pentru ca mândra să ţipe insistent după primul dintre ei. Iar Mickey, Donald, Goofy şi Minnie era mai mult de umplutură. Baza au fost alte personaje Disney, alt motiv pentru ca mândra să o ceară iar şi iar pe Minnie pe scenă. Am trecut peste momentele critice şi am păstrat distracţia. A ei, că eu m-am simţit cam cârcotaşă. Bine, sunt, dar parcă nu le-am căutat cu lumânarea. Textele mi s-au părut cam nepotrivite pentru copii. „Nu m-am apucat de fumat doar pentru că aşa mi-a spus doctorul” şi „Bogaţii merg cu caleaşca, săracii merg pe jos” m-au cam aricit rău de tot. Apoi, produsele puse la vânzare aveau preţuri demne de cluburile de fiţe din Mamaia, începând cu o banală apă, trecând prin punga de popcorn poleită parcă cu aur şi ajungând la jucăriile banale, dar care sigur au vreun diamant mic ascuns pe undeva. Pauza a părut menită strict să crească vânzările, căci puştii se distrau de minune şi nu simţeau nevoia să se oprească. Tocmai ce îi explicasem fiică-mii că nu pot să îi cumpăr jucăria pe care a văzut-o la alţi copii, pentru că magazinele sunt în afara sălii şi s-au şi înfiinţat vânzătorii ambulanţi printre scaune odată ce s-a aprins lumina. Costumele personajelor păreau mai degrabă desprinse din filme sexi decât din desene animate iar actorii mi s-au părut foarte slabi. Nu ştiau textul foarte bine şi de obicei erau întârziaţi. Sunt convinsă că cei mici, din fericire, nu au băgat de seamă lucrurile astea. Fiică-mea a vorbit de spectacol încă două săptămâni după, în fiecare zi. Deci per total, a meritat. Dar parcă tot mi-aş dori să nu fiu nevoită să îi explic după un spectacol că nu trebuie să discriminăm şi că banii nu sunt totul în viaţă.