Şi uite aşa au răsunat de peste tot sintagme precum „românca noastră”, „campioana noastră”, „ne-am calificat”, „vom avea un meci greu”. O întreagă Românie pare că se antrenează acum din greu şi va pune umărul la un eventual câştig al lui Halep la Australian Open. Avem aşa un dar de a ne asuma munca şi reuşitele altora! În egală măsură cu a distruge un om după o zi proastă sau o decizie care nu ne este pe plac. Mulţi dintre cei care se laudă acum cu „calificarea noastră” în finală sunt aceiaşi cu cei care acum un an vorbeau despre limitele lui Halep, despre incapacitatea ei de a ajunge cineva în tenis, care îi criticau orice meci, orice lovitură şi orice declaraţie. Şi ceva mă face să cred că sunt aceiaşi care se plâng că merg lucrurile prost în ţara asta dar scutură scrumiera pe carosabil, în mers şi aruncă bradul de la balcon, peste maşina altuia. Sunt aceiaşi care te înjură că nu pleci de la semafor în secunda în care s-a făcut verde dar stau ca melcii pe scările rulante pentru că d-aia au fost făcute rulante, nu ca să se fâţâie alţii pe lângă ei.

Simona Halep nu ne datorează nouă nimic. A făcut tenis din pasiune, a făcut eforturi pe care puţini oameni în lumea asta le-ar face iar cel care a sacrificat tot pentru ca ea să poată face tenis(unul dintre cele mai scumpe sporturi) este tatăl ei. El şi-a vândut afacerea când nu mai aveau bani pentru echipamente, antrenamente şi turnee. El a fost cel care s-a încăpăţânat să creadă în talentul şi visul ei şi a făcut totul ca să o ajute.

O apreciezi pe Halep? Felicitări! Ai şi de ce să o faci! Este luptătoare, talentată, frumoasă şi cu un bun simţ rar întâlnit. Dar nu-ţi aroga reuşitele ei, pentru că nu ai niciun merit. Şi nu da cu ea de pământ când nu mai e la nivelul pe care ţi-l doreşti tu, pentru că nu ai fost nicio clipă în pantofii ei.

Sigur că îmi doresc şi eu ca astăzi Simona să câştige trofeul. Dar nu pentru ca să mă laud că e româncă, la fel ca mine ci pentru că îmi doresc să îi văd bucuria în ochi atunci când va lua primul titlu de Grand Slam. Pentru că merită! Pentru că e ceea ce îi lipseşte ei acum şi ceea ce are nevoie.

Sigur că mă voi bucura şi eu dacă va câştiga dar nu pentru că e româncă, la fel ca mine ci pentru că este un om pe care îl admir. Iar eu mă bucur când oamenii pe care îi plac au reuşite. Sigur, poate va pierde! Dar asta nu o va face cu nimic mai puţin valoroasă sau talentată. Pentru că ea este Simona Halep, singura româncă ce a ajuns vreodată pe locul 1 în WTA.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Simona Halep, mândria de a fi român şi dezamăgirea pe efortul altora appeared first on Bianca Moruș.

 

Şi trecând peste emoțiile pe care le voi avea, cu siguranţă, vă spun că am descoperit la IntegralEdu nişte oferte de mi-o iau gândurile şi inima razna de încântare. Vreo 300 de tabere, mai precis, toate de limbi străine, în peste 15 ţări. Dar s-o luăm uşor, să înţelegem despre ce e vorba!

Găsim tabere recreative, care includ 20 de ore de limbă străină(de la engleză, franceză şi germană la rusă, chineză sau olandeză) pe săptămână iar în rest tot felul de plimbări şi activităţi, potrivite vârstelor participanţilor.

Există tabere mixte unde, pe lângă cele 20 de ore de limbă străină săptămânale mai aveţi şi 20 de ore de sport(fotbal, echitaţie, tenis, dans, golf, baschet) sau activităţi specializate(jurnalism, fotografie, teatru, muzică), toate sub atenta îndrumare a unui antrenor profesionist.

Taberele academice sunt dedicate celor care vor să obţină o certificare lingvistică, celor care vor să studieze mai mult anumite materii de gimnaziu sau liceu dar şi celor care vor să se pregătească pentru admiterea la o universitate de top.

Taberele tematice/vocaţionale mie mi se par extrem de importante pentru toţi copiii care vor să îşi dezvolte abilităţile într-un domeniu. Practic, aici cursurile se concentrează pe dezvoltarea talentelor şi competenţelor participanţilor, care au de ales de la ore de leadership, oratorie şi dezbatere la artă cinematografică, de la jurnalism şi fotografie la artă şi design, de la balet la medicină sau de la business la sport.

Iar pentru cei care nu pot sau nu vor să îşi lase copiii singuri, există varianta de Vacanţă în familie(Day Camp), unde cei mici(de la 3 ani în sus) au ocazia să înveţe o limbă străină de la profesori nativi în timp ce voi vă bucuraţi de peisajele de vis din zonă. Aceasta pare acum o opţiune potrivită pentru noi.

Vă las acum să urmăriţi mărturiile unora care le-au testat deja.

Dacă printre voi sunt copii sau părinţi ai căror copii au fost deja în astfel de tabere, ne-ar plăcea să ne povestiţi experiențele voastre.

sursa foto: http://www.edutabere.ro/

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Taberele pe vremea mea şi taberele pentru copilul meu appeared first on Bianca Moruș.

Pentru că îmi aduc aminte şi acum bucuria pe care am simţit-o ori de câte ori un român a urcat pe podium, la orice sport. Nu mă gândeam atunci câtă suferinţă poate îndura cineva ca să ajungă acolo. Eram cât de cât conştientă de eforturi, de muncă, de sacrificii dar nu îmi trecea prin cap că marii noştri campioni, atunci când reflectoarele nu mai sunt pe ei, sunt umiliţi şi bătuţi chiar de către cei care îşi asumau pregătirea lor şi practic, câştigurile lor. Şi acum mi-e ruşine. Mi-e ruşine că m-am bucurat şi m-am mândrit cu câştiguri obţinute cu lacrimi, bătăi şi umilinţe, cu suflete mutilate şi durere ce nu trece o viaţă. Mă simt, într-un fel, şi eu responsabilă pentru suferinţa lor. Pentru că, fără să ştiu, bestiile care se vând ca antrenori, s-au hrănit şi cu aplauzele mele. Şi au pretins şi mai mult, ca să îşi mai vadă un elev pe podium. Şi au fost şi mai agresivi, ca să fie şi mai convingători.

Maria nu este singura care a vorbit despre asemenea abuzuri făcute în numele victoriei. Iar acestea nu au avut loc doar în România sau doar în gimnastică. Nu spun că este o practică des întâlnită, deşi mărturiile de la tineri care au abandonat sportul de performanţă tocmai din cauza asta sunt cu zecile. Doar că pe ei nu îi ascultă nimeni, pentru că pe ei nu îi cunoaşte publicul. Şi Maria a fost atacată în fel şi chip. Dar poate cea mai revoltătoare reacţie a avut-o chiar Ministrul Sportului, cel care ar trebui să vegheze şi să lucreze pentru bună-starea sportivilor.

„Dacă am fost vreodată lovită de antrenorii mei, nici nu o să spun, căci ei m-au scos campioană olimpică, vicecampioană olimpică, mondială, europeană. Și dacă m-au călcat în picioare sau m-ar fi călcat în picioare, nu o să spun niciodată. Am tot respectul pentru ei că m-au scos campioană olimpică”.(declaraţia Elisabetei Lipă pentru Digi Sport.

Apoi, conform gsp.ro, la finalul emisiunii, acelaşi ministru i-ar fi spus Mariei Olaru: „Știu, Marie, că așa e, dar nu trebuie să spui!”

În continuare preferăm politica struţului. Ne băgăm capul în nisip şi ne facem că nu vedem, nu auzim. Şi cel mai important, nu vorbim. De ce să nu vorbim, doamna Lipă? Nu e motiv de mândrie să ai zeci de medalii în dulap dar să fii distrus sufleteşte. Nu e motiv de mândrie să ai multiple titluri olimpice dacă pentru ele ai fost călcat în picioare. Motiv de mândrie este să fii un om sănătos fizic şi psihic, să nu tremuri dacă ridică cineva tonul în apropierea ta, să nu înţepeneşti dacă cineva ridică mâna asupra ta. Motiv de mândrie este să îţi înveţi copiii să facă sport de plăcere, nu de frică. Motiv de mândrie este să trimiţi în viaţă oameni adevăraţi şi fericiţi.

Vă e teamă că nu vor mai merge copiii să facă sport de performanţă de teama abuzurilor? Dar nu vă temeţi că s-ar putea răni în sălile de sport trecute parcă prin război? Nu vă temeţi că ar putea renunţa din cauza lipsei echipamentelor necesare? Sau pentru că statul român face mult prea puţin pentru încurajarea sportului în rândul tuturor românilor? Asta nu vă mai sperie, nu?

sursa foto: www.republica.ro

The post Decât să facem performanţă aşa, nu mai bine ne lipsim? appeared first on Bianca Moruș.

sursa foto: www.popsugar.com

The post Secretele longevităţii appeared first on Bianca Moruș.

The post Cum (n-)am slăbit după sarcină appeared first on Bianca Moruș.