Simona Halep, mândria de a fi român şi dezamăgirea pe efortul altora

În ziua în care Simona Halep a ajuns acolo unde niciun alt român nu a mai ajuns vreodată, în finala Australian Open, românilor le-au explodat inimile de mândrie. Mândria aia de a fi român ori de câte ori nişte oameni pe care nu i-ai întâlnit vreodată, pentru care nici tu, nici statul nu a întins un deget de ajutor reuşesc nişte performanţe pe care tu nici în vise nu le atingi. Patriotismul ăla de care îţi aduci aminte de 1 decembrie şi acum la victoriile lui Halep, că de ale Naţionalei de Fotbal nu se mai pune problema.

Şi uite aşa au răsunat de peste tot sintagme precum „românca noastră”, „campioana noastră”, „ne-am calificat”, „vom avea un meci greu”. O întreagă Românie pare că se antrenează acum din greu şi va pune umărul la un eventual câştig al lui Halep la Australian Open. Avem aşa un dar de a ne asuma munca şi reuşitele altora! În egală măsură cu a distruge un om după o zi proastă sau o decizie care nu ne este pe plac. Mulţi dintre cei care se laudă acum cu „calificarea noastră” în finală sunt aceiaşi cu cei care acum un an vorbeau despre limitele lui Halep, despre incapacitatea ei de a ajunge cineva în tenis, care îi criticau orice meci, orice lovitură şi orice declaraţie. Şi ceva mă face să cred că sunt aceiaşi care se plâng că merg lucrurile prost în ţara asta dar scutură scrumiera pe carosabil, în mers şi aruncă bradul de la balcon, peste maşina altuia. Sunt aceiaşi care te înjură că nu pleci de la semafor în secunda în care s-a făcut verde dar stau ca melcii pe scările rulante pentru că d-aia au fost făcute rulante, nu ca să se fâţâie alţii pe lângă ei.

Simona Halep nu ne datorează nouă nimic. A făcut tenis din pasiune, a făcut eforturi pe care puţini oameni în lumea asta le-ar face iar cel care a sacrificat tot pentru ca ea să poată face tenis(unul dintre cele mai scumpe sporturi) este tatăl ei. El şi-a vândut afacerea când nu mai aveau bani pentru echipamente, antrenamente şi turnee. El a fost cel care s-a încăpăţânat să creadă în talentul şi visul ei şi a făcut totul ca să o ajute.

O apreciezi pe Halep? Felicitări! Ai şi de ce să o faci! Este luptătoare, talentată, frumoasă şi cu un bun simţ rar întâlnit. Dar nu-ţi aroga reuşitele ei, pentru că nu ai niciun merit. Şi nu da cu ea de pământ când nu mai e la nivelul pe care ţi-l doreşti tu, pentru că nu ai fost nicio clipă în pantofii ei.

Sigur că îmi doresc şi eu ca astăzi Simona să câştige trofeul. Dar nu pentru ca să mă laud că e româncă, la fel ca mine ci pentru că îmi doresc să îi văd bucuria în ochi atunci când va lua primul titlu de Grand Slam. Pentru că merită! Pentru că e ceea ce îi lipseşte ei acum şi ceea ce are nevoie.

Sigur că mă voi bucura şi eu dacă va câştiga dar nu pentru că e româncă, la fel ca mine ci pentru că este un om pe care îl admir. Iar eu mă bucur când oamenii pe care îi plac au reuşite. Sigur, poate va pierde! Dar asta nu o va face cu nimic mai puţin valoroasă sau talentată. Pentru că ea este Simona Halep, singura româncă ce a ajuns vreodată pe locul 1 în WTA.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.