<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>bani Archives - Bianca Moruș</title>
	<atom:link href="https://www.biancamorus.ro/tag/bani/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://www.biancamorus.ro/tag/bani/</link>
	<description>Un blog despre ce văd, ce simt şi ce cred</description>
	<lastBuildDate>Tue, 23 Jul 2019 07:30:36 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	

<image>
	<url>https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2024/04/cropped-WhatsApp_Image_2024-04-24_at_14.13.19-removebg-preview-1-32x32.png</url>
	<title>bani Archives - Bianca Moruș</title>
	<link>https://www.biancamorus.ro/tag/bani/</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Femeia care şi-a salvat copilul când medicii i-au spus că nu mai are nicio şansă</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/femeia-care-si-a-salvat-copilul-cand-medicii-i-au-spus-ca-nu-mai-are-nicio-sansa/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/femeia-care-si-a-salvat-copilul-cand-medicii-i-au-spus-ca-nu-mai-are-nicio-sansa/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 23 Jul 2019 07:30:34 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Cu și despre copii]]></category>
		<category><![CDATA[Viața cu bune și (ne)bune]]></category>
		<category><![CDATA[adele chirica]]></category>
		<category><![CDATA[bani]]></category>
		<category><![CDATA[davis sota]]></category>
		<category><![CDATA[dravet]]></category>
		<category><![CDATA[epilepsie]]></category>
		<category><![CDATA[paternitate]]></category>
		<category><![CDATA[procese]]></category>
		<category><![CDATA[test adn]]></category>
		<category><![CDATA[tratamente]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.biancamorus.ro/?p=6678</guid>

					<description><![CDATA[<p>Cu 12 ani în urmă, Adele Chirică credea că viața ei s-a împlinit. Avea un bărbat pe care îl iubea nespus și care o răsfăța, născuse un pui minunat după...</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/femeia-care-si-a-salvat-copilul-cand-medicii-i-au-spus-ca-nu-mai-are-nicio-sansa/">Femeia care şi-a salvat copilul când medicii i-au spus că nu mai are nicio şansă</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[
<p class="wp-block-paragraph">Cu 12 ani în urmă, Adele Chirică credea că viața ei s-a împlinit. Avea un bărbat pe care îl iubea nespus și care o răsfăța, născuse un pui minunat după tratamente chinuitoare (de aici și numele ales pentru el – Davis – visul) și urmă să se mărite cu cel pe care îl credea bărbatul ce avea să fie ”la bine și la rău.” Nu știa încă atunci cât de mult rău avea să vină în viața ei și că tocmai de la el va veni cel mai mult.</p>



<figure class="wp-block-image"><img fetchpriority="high" decoding="async" width="960" height="720" src="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/60804227_1924321897672145_1650684583303184384_n.jpg" alt="" class="wp-image-6673" srcset="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/60804227_1924321897672145_1650684583303184384_n.jpg 960w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/60804227_1924321897672145_1650684583303184384_n-600x450.jpg 600w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/60804227_1924321897672145_1650684583303184384_n-300x225.jpg 300w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/60804227_1924321897672145_1650684583303184384_n-768x576.jpg 768w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/60804227_1924321897672145_1650684583303184384_n-80x60.jpg 80w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/60804227_1924321897672145_1650684583303184384_n-265x198.jpg 265w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/60804227_1924321897672145_1650684583303184384_n-696x522.jpg 696w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/60804227_1924321897672145_1650684583303184384_n-560x420.jpg 560w" sizes="(max-width: 960px) 100vw, 960px" /></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Avea șapte luni Davis când a făcut prima convulsie. Ca
din senin, în prima zi de Crăciun, copilul ei pe care îl credea sănătos tun, a
fost la un pas de moarte. Au început investigațiile, analizele, tomografiile.
Știți vorba aceea cu: ”analizele-s bune, pacientul e mort?” Dacă n-ar fi fost
încăpățânarea și ambiția duse la extrem ale Adelei, ar fi fost adevărată și în
acest caz. Medicii nu au găsit nimic și Adele a sperat că au dreptate. Speranța
a durat mai puțin de o jumătate de an, până la următoarea convulsie. În
următorii 5 ani Davis a trecut prin mai mult de 500 de convulsii. Oricare
dintre ele l-ar fi putut ucide. Dar el este fiul mamei lui, un copil puternic,
cu poftă și dorință de viață.</p>



<p class="wp-block-paragraph">A fost diagnosticat greșit și a primit medicamente pe
care nu trebuia să le primească, care l-au dus pe marginea prăpastiei. Și asta
nu vreme de câteva zile, ci ani. Când medicii îi spuneau să renunțe și să se
pregătească de înmormântare, Adele își lua copilul și pleca la Paris. În acel
moment, Davis, de 5 ani, ajunsese să vorbească precum un bebeluș, contact
vizual mai avea doar cu mama lui și nu mai avea control asupra corpului.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Acolo au aflat diagnosticul real – Davis suferea de
sindromul Dravet, o formă rară, incurabilă de epilepsie. Este o boală ce aduce,
pe lângă convulsii, probleme
de dezvoltare motorie, de comportament, de alimentaţie, întârzieri în
dezvoltare, dificultăţi de adaptare socială. Este o boală despre care se știu
încă prea puține lucruri, iar tratamentul și regimul nu pot decât
prelungi viața. Moartea poate surveni oricând.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><em>Orice stimul îi poate provoca o criză. Bucurie,
tristețe, orice sentiment. Pe lângă teama că și dacă clipesc el poate face o
criză, există teama cea mare să nu îl pierd. Din Dravet se moare. Mult și trist
și înfiorător. În ultimele zile au murit 3 copii. Când afli o veste ca asta imediat
te întrebi care va fi următorul, cum să îl scapi pe al tău și implori cerul, divinitatea,
diagnosticul&#8230; să aibă milă. Să-ți lase copilul tău așa cum e, dar să ți-l
lase viu. Nu e nimic mai crunt pe lume decât o mamă cu brațele goale.</em></p>



<p class="wp-block-paragraph">S-a întors în România și a început să caute informații.
Zero. Aici nimeni nu știa nimic despre această boală. A început să comunice cu
părinți și medici din alte țări, să studieze, să testeze. A înființat <a href="http://www.dravet.ro/">Asociația pentru Dravet și alte epilepsii rare</a>, a adus în țară singurul medicament pentru acest sindrom, a obținut
compensarea lui 100%, a luptat cu miniștri, a obținut primul grad de handicap
permanent până la 18 ani, astfel încât oamenii să nu se mai târască prin comisii
chinuitoare și inutile când ei sunt condamnați la moarte, l-a adus în România
pe medicul care i-a pus diagnosticul și a organizat traininguri pentru medicii
din țară.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><em>Mă întreabă mulţi cum rezist, de unde am
atâta energie. Eu nu am timp să mă gândesc dacă mai pot sau nu. Nu-mi permit
luxul ăsta. Eu trebuie să pot, că dacă nu, nu poate nimeni altcineva pentru Davis.
</em></p>



<p class="wp-block-paragraph">În tot acest timp Adele îi potrivea medicația lui Davis,
îi schimba dieta, mergea cu el la terapii și nu-l scăpa din ochi, de teama unei
noi convulsii. Între timp, tatăl lui Davis s-a retras. Se simțea ignorat, după
cum i-a transmis Adelei. Își dorea o iubită, nu o epavă care să stea mereu
lângă copil. </p>



<p class="wp-block-paragraph"><em>Nimeni nu își dorește un copil bolnav. Știu.
Nici eu nu mi-am dorit și nici tatăl lui&#8230; Un copil bolnav îți ”strică” viața și
planurile. Tatăl lui își dorea plecări, vacanțe, ieșiri&#8230; eu îmi doream să nu
mă dezlipesc de lângă fiul meu pentru că avea crize zilnice. Inclusiv noaptea și
din acest motiv dormeam cu el în pat. În 80% din timp oricum eram mereu
internată cu el.</em></p>



<p class="wp-block-paragraph">Adele a înțeles că nu are de ales înainte să afle
diagnosticul de Dravet. Și-a luat copilul și a plecat. Nu l-a dat în judecată
pentru pensie alimentară, deși era vorba de unul dintre cei mai bogați oameni
ai României. N-a vrut război. N-a vrut decât ca el să-și asume rolul de tată. Nu
s-a putut realiza nimic din toate acestea. A trecut prin amenințări, prin
teroarea de a-și pierde copilul, prin teroarea de a nu avea bani pentru
tratamentul sau mâncarea lui. A acceptat tot doar pentru ca să îl vadă pe Davis
liniștit. </p>



<p class="wp-block-paragraph"><em>Întotdeauna când tatăl lui îmi dădea mesaj
că vrea să îl vadă pe Davis, renunțam la orice program aș fi avut cu el, inclusiv
la terapiile lui pentru a merge la tatăl lui. Mi-am dorit mereu să aibă un tată
nu doar pe certificatul de naștere. Să nu rămână al nimănui dacă eu mor, să aibă
un frate căruia să îi pese de el. Am încercat din toate puterile să susțin relația
cu tatăl și cu fratele lui vitreg tocmai pentru că nu îmi doream ca Davis să
sufere și din cauza asta. Așa că în 8 ani nu i-am zis niciodată nu tatălui lui.
</em></p>



<p class="wp-block-paragraph"><em>Ba când uita de Davis îl rugam eu să îi dea
un mesaj, să îl felicite că a primit evaluarea de la școală și cei de acolo îl
lăudau, că a participat și el la primul lui Comper, lucruri care pentru el nu
erau interesante însă pentru noi contau enorm, pentru că doar noi știam cât am
muncit ca Dav să ajungă până aici.</em></p>



<p class="wp-block-paragraph">Spune că a fost mereu la mâna tatălui lui Davis, pentru
că nu și-a dorit să îi provoace acestuia din urmă mai multă suferință. A
acceptat o sumă care nu acoperea nici pe departe nevoile lui Davis, dar care
spera că îi va lăsa să își vadă de viață. Spune însă că de multe ori banii erau
condiționați de diverse cereri. Dacă nu le îndeplinea, nu-i primea. Ultima
dintre ele a fost cea care a pornit războiul. </p>



<p class="wp-block-paragraph"><em>&#8222;Vreau și eu certificatul de handicap
al lui Davis să încerc să scap de impozitul de la o mașină &#8222;. M-am
conformat și i l-am trimis. Eu plăteam impozitul mașinii mele, cea cu care merg
cu Davis peste tot. Dar eu n-am vrut niciodată să profit vreodată de
certificatul ăsta.</em></p>



<p class="wp-block-paragraph"><em>Apoi mi-a scris că are nevoie și de o
declarație a mea cum că Dav e în întreținerea lui. Îi trebuia pentru impozitul
palatului în care locuiește. &nbsp;Am făcut
orice mi-a zis, mai puțin fals în acte. În 8 ani de când ne-am despărțit Davis
nu a dormit niciodată acolo. I-am zis că îi fac o declarație reală cu faptul că
platește lunar substituentul pensiei alimentare, că atașez extrase bancare&#8230;
evident că nu a vrut. El avea nevoie de dovada că Davis stă în casa aia ca să
scape de impozit. Și în clipa în care am spus că nu pot face asta, mi-a scris că
mă dă în judecată, că îmi face programare la IML să facem testul de paternitate
și oprește orice plată către școala lui Davis și către noi. Și așa a făcut.</em></p>



<p class="wp-block-paragraph">Au început amenințările. Apoi, faptele. N-au mai primit
bani, iar tatăl a cerut test de paternitate. Al doilea, pentru că mai exista
unul care dovedea că Davis este fiul său. </p>



<p class="wp-block-paragraph"><em>Deși am mai făcut încă un test de
paternitate la naștere, care atesta paternitatea,&nbsp; deși Davis este un copil făcut cu tratament
după 3 ani în care ne-am chinuit să avem un copil, deși tatăl declara că știe și
ziua &#8211; 1 septembrie &#8211; când Davis a fost conceput în urma tratamentului pentru
stimulare ovariană, am repetat testul la IML și la Genetic Lab iar pe 20 septembrie
avem primul termen în procesul pentru paternitate.</em></p>



<p class="wp-block-paragraph">În ziua în care Davis împlinea 12 ani, tatăl său îl soma să meargă la IML, să facă testul. Nu l-a făcut atunci. Adele a refuzat categoric ca asta să fie amintirea de ziua lui.</p>



<figure class="wp-block-image"><img decoding="async" width="467" height="960" src="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/12-ani.jpg" alt="" class="wp-image-6672" srcset="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/12-ani.jpg 467w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/12-ani-146x300.jpg 146w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/12-ani-204x420.jpg 204w" sizes="(max-width: 467px) 100vw, 467px" /></figure>



<p class="wp-block-paragraph">L-au făcut ulterior, dar au făcut 2, unul la IML, altul la o clinică particulară. Adele spune că se teme ca banii și influența tatălui lui Davis să nu fie mai puternice decât testele de laborator, așa că a vrut să facă testele în locuri diferite. Știe că tatăl copilului n-are niciun dubiu asupra paternității.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Adele a cerut prin ordonanță de urgență stabilirea
pensiei alimentare la cuantumul achitat ca și până acum. Doar că urgența e doar
pe hârtie. De 2 luni tot primește amânări. În tot acest timp Davis are nevoie
de mâncare, tratament și terapii. Nu mai vorbim de nevoile lui Adele, care
suferă de endometrioză și multe altele pe lângă. Trăiesc cu ajutorul celor din
jur, cu bani aduși de prieteni, cu donații și cadouri făcute de ei. Avocata o
reprezintă Pro Bono. Multe dintre cheltuieli sunt suportate de oameni care au
înțeles prin ce trece, i-au înțeles lupta și voi să îi fie alături. Dar nu este
suficient. A încercat să îi ascundă lui Davis o parte din greutăți.</p>



<p class="wp-block-paragraph"><em>N-am vrut să le ştie şi pe astea. Nu i-am povestit, dar are 12 ani, vede şi înţelege multe, poate prea multe. Mă întreabă mereu de unde o să facem rost de bani să plătim chiria, cum o să o scoatem la capăt. Eu îi spun că va fi bine, el îmi spune că ştie că nu mănânc ca să aibă el mai mult. Am vândut tot ce aveam mai de preţ. Tot. I-am spus şi lui: nu mai avem bani de chirie, mergem la prieteni. În stradă nu rămânem. Iar pentru tratamentele lui sunt în stare să fac orice, pentru ca el să fie bine.</em></p>



<figure class="wp-block-image"><img decoding="async" width="466" height="960" src="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/65852297_1998399320264402_3818431431739179008_n.jpg" alt="" class="wp-image-6676" srcset="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/65852297_1998399320264402_3818431431739179008_n.jpg 466w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/65852297_1998399320264402_3818431431739179008_n-146x300.jpg 146w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2019/07/65852297_1998399320264402_3818431431739179008_n-204x420.jpg 204w" sizes="(max-width: 466px) 100vw, 466px" /></figure>



<p class="wp-block-paragraph">Am reușit să vorbesc despre toate astea cu ea într-o
noapte, după ce Davis a adormit. Doar așa mai apucăm să vorbim, pentru că
altfel toată atenția este îndreptată asupra lui și luptei în justiție pe care o
duce cu tatăl copilului. La un moment dat mi-a spus că a stat deja prea mult
departe de el, că nu-și permite să nu îl vadă și trebuie să fie sigură că e
totul bine, că nu face vreo convulsie. Am închis telefonul rapid, pentru că
știu că de 12 ani la asta se rezumă viața ei: la supraviețuire și la lupta de
a-l ține pe Davis în viață. Iar pentru asta va face orice. Și o putem ajuta și
noi. Dacă o înțelegeți, dacă vreți și dacă puteți, o puteți ajuta și voi. Eu
nu-mi pot imagina cum este să nu ai bani pentru medicamentele copilului tău. Ea
știe cum e și mi-aș dori să nu mai fie nevoită să trăiască și cu această frică.</p>



<p class="wp-block-paragraph">Titular cont, deschis la ING Bank – Banca Centrală: Adela
Chirică</p>



<p class="wp-block-paragraph">RO81INGB0000999902592457 (RON)</p>



<p class="wp-block-paragraph">SWIFT: INGBROBU</p>



<p class="wp-block-paragraph">La comentarii trebuie trecut, obligatoriu: „Donaţie Davis
Nicolas Sota”</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/femeia-care-si-a-salvat-copilul-cand-medicii-i-au-spus-ca-nu-mai-are-nicio-sansa/">Femeia care şi-a salvat copilul când medicii i-au spus că nu mai are nicio şansă</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/femeia-care-si-a-salvat-copilul-cand-medicii-i-au-spus-ca-nu-mai-are-nicio-sansa/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Viața cu un copil cu autism. O poveste despre suferință, ambiție și reușite</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/viata-cu-un-copil-cu-autism-o-poveste-despre-suferinta-ambitie-si-reusite/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/viata-cu-un-copil-cu-autism-o-poveste-despre-suferinta-ambitie-si-reusite/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 30 Oct 2018 09:37:52 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Cu și despre copii]]></category>
		<category><![CDATA[Viața cu bune și (ne)bune]]></category>
		<category><![CDATA[atca]]></category>
		<category><![CDATA[autism]]></category>
		<category><![CDATA[balul bucuriei]]></category>
		<category><![CDATA[bani]]></category>
		<category><![CDATA[fundraising]]></category>
		<category><![CDATA[integrare]]></category>
		<category><![CDATA[nicoleta orlea]]></category>
		<category><![CDATA[tsa]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.biancamorus.ro/?p=6418</guid>

					<description><![CDATA[<p>Ultimii ani au adus autismul mai mult în ochii publicului larg. Nici nu e greu, având în vedere că 1 din 68 de copii este diagnosticat în prezent cu tulburare...</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/viata-cu-un-copil-cu-autism-o-poveste-despre-suferinta-ambitie-si-reusite/">Viața cu un copil cu autism. O poveste despre suferință, ambiție și reușite</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Ultimii ani au adus autismul mai mult în ochii publicului larg. Nici nu e greu, având în vedere că 1 din 68 de copii este diagnosticat în prezent cu tulburare de spectru autist. Fiica mea a avut în grupa ei, la grădiniță, mai mulți colegi cu această tulburare și am avut astfel ocazia să observ mai multe. Cum însă mai toți pun accentul pe ceee ce simt și trăiesc copiii, eu am vrut să aflu ce este în mintea și sufletul unui părinte cu copil cu TSA. Nicoleta Orlea are un băiețel de 6 ani diagnosticat mai târziu decât ar fi trebuit, dar care anul acesta a mers pentru prima data la grădiniță fără shadow (însoțitor). Ca să ajungă însă în acest punct a fost o luptă lungă, care încă nu s-a terminat. Vă avertizez că urmează un interviu lung, dar care vă va trece prin toate stările cu putință.</p>
<p>Nicoleta, când ai observat primele semne care ți-au dat de gândit că Remus ar putea avea o problemă?</p>
<p>Începutul a fost tulbure sincer. Primele semne nu le-am observat eu, ci cumnata mea care avea deja doi copii, două fete mai exact, și mai multă experiență în dezvoltarea normală a copilului decât mine. Remus avea peste un an și șase luni pe atunci, dacă îmi aduc bine aminte. Fiind primul meu copil, recunosc, <strong>am mers mult pe ceea ce știam din bătrâni și îmi spuneau alte mămici prin parc: că este baiat și se dezvoltă mai greu, că băieții vorbesc mai târziu</strong>. În vara în care a împlinit doi ani însă am plecat doar eu cu soțul meu în vacanță în Bulgaria, unde ne-am împrietenit cu un alt cuplu tânăr, care își petrecea concediul alături de băiețelul lor la același hotel unde eram noi cazați.<br />
Fiind doar noi doi și fără să mai avem parte de cotidianul de la oraș, am avut ocazia să-l observam pe băiețelul acelui cuplu timp de șapte zile. Diferența de vârstă între copilul nostru și copilul lor era de numai un an. Atunci am realizat că Remus are probleme. Nu era vorba numai că nu vorbea. <strong>Era vorba de tot comportamentul lui și interacțiunea cu oamenii, contactul vizual și comunicarea non-verbală, care practic nu exista</strong> decât uneori cu mine, dar nu și cu cei din jurul lui.<br />
Imediat ce am ajuns acasă am început să caut pe internet resurse pentru a-l investiga, pentru a afla concret ce se întâmplă.</p>
<p>Cât a durat de când ai simțit că e ceva în neregulă până când ai început să investighezi, propriu-zis?</p>
<p>Din momentul în care am început să caut informații și până am ajuns efectiv cu Remus la doctor a durat vreo două-trei săptămâni. Nu știam exact unde și ce să căutăm. Intuiam că era o problemă psihologică sau psihiatrică. <strong>Pediatra lui insista că nu are nimic.</strong> Resurse financiare sau informaționale mari nu aveam, așa că am mers la o policlinică de stat, teoretic, specializată pe copii cu probleme neuro-psihologice. Împreună cu soacra mea, cu care locuiam în perioada aceea, am fost cu Remus la neurolog, la psiholog și psihiatru, la stat. Cu excepția investigațiilor neurologice pe care le-am făcut și ne-au dat rezultate concrete că nu avea nimic biologic băiatul nostru, modul în care ne-au tratat îngrijorările pe parte psihologică și psihiatrică a fost superficial și extrem de frustrant. <strong>Nu eram deloc convinși că nu are nimic și că era prea mic pentru a concluziona ceva.</strong> Atunci am început demersurile în privat.</p>
<p>Care au fost pașii până la diagnosticare?</p>
<p>Până la diagnosticarea efectivă trecuseră mai bine de trei luni. Abia în ianuarie am reușit să ajungem la un cabinet privat al unor psihologi specializați în psihopediatrie. Nu știam nimic de psihologie comportamentală pe atunci sau de autism. Atunci am aflat de existența acestei forme de dizabilitate neuropsihică, după ce am primit raportul complet de la cabinet. Pe data de 25 ianuarie 2015, <strong>la vârsta de doi ani și șase luni, Remus a primit diagnostic de &#8222;autism infantil pe palier cognitiv, lingvistic și social&#8221;.</strong></p>
<p>Ce ai simțit când ai primit diagnosticul?</p>
<p>Eram împreună cu soțul meu în cabinet, stând pe scaune rigide și am simtit că fuge pământul de sub mine. Mâinile au început să-mi tremure când m-am întins după raportul oficial. <strong>M-am uitat la soțul meu, care era și el șocat, apoi la psihologă și am întrebat-o dacă asta înseamnă că Remus e nebun sau schizofrenic.</strong> Erau singurele noțiuni pe care le știam atunci. Psihologa, Corina pe numele ei, o femeie blândă, dar fermă și deșteaptă foc a râs un pic la întrebarea mea. Apoi, cu delicatețe, ne-a explicat în termeni simpli ce însemna diagnosticul lui și ce avem de făcut. Nu, nu era nebun sau schizofrenic, era autist. De ce era autist? În 2015 nu erau studii clar făcute care să explice de ce avea autism. Noi aveam suspiciuni că ar fi fost de la vaccinul ROR pe care l-a făcut la 1 an și câteva luni. Nu, nu erau date care să susțină acest lucru. Erau și sunt suficiente articole și informații pe internet care susțin că autismul apare din cauza vaccinului ROR, însă acum toate datele și studiile științifice demonstrează clar că autismul este genetic, mult mai răspândit ca afecțiune decât cancerul sau diabetul, fără să aibă vreo legatură reală cu vaccinurile.</p>
<p>Ce ai făcut după ce ai primit diagnosticul?</p>
<p>După ce am primit diagnosticul, psihologii care l-au evaluat pe Remus ne-au introdus într-un program de terapie comportamentală aplicată, cunoscută ca terapie ABA, singura forma de recuperare dovedită științific cu rată mare de succes în rândul copiilor cu autism, cu un plan personalizat de intervenție. Singura problemă era că o sesiune costa atunci 50 de lei. Acum e undeva între 80 și 100 de lei. Noi ne permiteam să venim de două-trei ori pe săptămână. Am mers așa vreo două luni, timp în care cel mai mult s-a lucrat pe opoziționismul lui Remus, să nu mai țipe, plângă sau lovească în timp ce era în cabinet. Au fost cele mai lungi două luni din viața noastră.<br />
La început am stat în cabinet, pe un scaun, într-un colț, perfect nemișcată, pentru ca Remus să stea și el în cabinet. Pe măsură ce Remus nu mai dădea semne să iasă din cabinet, stăteam pe hol și auzeam doar cum țipa și trântește lucruri. <strong>În aprilie însă psihologa ne-a pus în vedere, cu multă diplomație, că dacă vrem ca Remus să se recupereze trebuie să urmeze terapie intensivă, adică trei ore pe zi, zi de zi. Nu aveam bani pentru așa ceva.</strong> Așa că tot ea ne-a spus că sunt asociații care oferă programe de genul ăsta, la preț mult mai mic, mai ales dacă putem obține sponsorizări. Atunci am aflat prima dată de fundraising, strângere de fonduri pentru cauze sociale.<br />
Înainte de Paște anul acela, împreună cu cumnata mea, am găsit o asociație potrivită pe atunci pentru Remus. Ne costa undeva în jur de 2500 de lei/lună, 3 ore pe zi, de luni până vineri. <strong>La o săptămână după ce am vorbit prima dată cu președintele asociației m-am prezentat cu primul contract de sponsorizare al lui Remus și am cerut să îl admită la terapie a doua zi.<br />
</strong>Pe 15 Aprilie 2015, la ora 9:00, Remus a început prima lui sesiune de terapie ABA. După ce l-a luat terapeuta lui, am lăsat-o pe soacra mea în centru să-l ia pe Remus acasă după ce s-ar fi încheiat acele trei ore de terapie <strong>și am plecat cu metroul spre Eroilor. Am plâns tot drumul până la serviciul pe care îl aveam atunci.</strong></p>
<p>Ce presupune terapia lui Remus? Timp, bani, resurse.</p>
<p>Nu pot vorbi în numele tuturor familiilor sau adulților care au în grijă copii cu autism. Fiecare copil cu autism are un plan de intervenție individualizat. Unii au nevoie și de logopedie și kinetoterapie împreună cu terapie ABA. Alții au nevoie și de medicamente. În cazul lui Remus, a urmat și urmează în principal terapie ABA coroborată cu diverse alte activități în funcție de necesitatea de moment. La început a avut nevoie și de logopedie, kinetoterapie, meloterapie, socializare intensivă și shadow (însoțitor) pentru grădiniță coroborate cu ABA. Acum are nevoie doar de ABA, logopedie și socializare. Nu pot să spun câți bani și cât timp am alocat până acum pentru el. Niciodată nu au contat astea pentru noi. Toata familia lui am făcut eforturi ca să aibă ce îi trebuie. <strong>În prezent ne trebuie în jur de 5.000 de lei/luna pentru el ca să acoperim terapia, grădinița și înotul pe care le urmează.</strong> Cum, necum, facem rost de banii ăștia pentru că nu se poate altfel. Din banii noștri, din sponsorizări de la companii, din strângere de formulare de 2%, găsim soluții. Motto-ul intim al familiei noastre, când e mai greu și frustrant, este &#8222;fie ce-o fi, ne descurcăm cumva&#8221;.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-6420" src="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/23331228_1699984396702729_7389246917115697931_o-300x188.jpg" alt="" width="300" height="188" srcset="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/23331228_1699984396702729_7389246917115697931_o-300x188.jpg 300w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/23331228_1699984396702729_7389246917115697931_o-600x376.jpg 600w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/23331228_1699984396702729_7389246917115697931_o-768x482.jpg 768w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/23331228_1699984396702729_7389246917115697931_o-1024x642.jpg 1024w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/23331228_1699984396702729_7389246917115697931_o-696x436.jpg 696w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/23331228_1699984396702729_7389246917115697931_o-1068x670.jpg 1068w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/23331228_1699984396702729_7389246917115697931_o-670x420.jpg 670w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/23331228_1699984396702729_7389246917115697931_o-1920x1204.jpg 1920w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/23331228_1699984396702729_7389246917115697931_o.jpg 2048w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" /></p>
<p>Când ți-a fost cel mai greu?</p>
<p>Cel mai greu mi-a fost când eram co-terapeut pentru Remus. A fi co-terapeut pentru copilul tău autist înseamnă, practic, să faci abstracție totală că ești părintele lui și să continui acasă, exact ca terapeutul, toate programele necesare pentru masterare. A mastera un lucru înseamnă ca cel mic să înțeleagă o informație, să o rețină și să o folosească spontan, în mediul înconjurător, ca atunci când ar fi învățat singur. Mai bine de doi ani, când veneam acasă de la serviciu, lucram cu Remus încă două-trei ore programele pe care le avea în planificare: culori, numere, atenție, jocuri de rol, povești, cântece, obiecte, mobilier, haine, igienă intimă, autoindependență, anotimpuri, etc.<br />
Și le lucram tot timpul, indiferent unde eram: acasă, în parc, în supermarket, în vizită la rude. Nu conta. <strong>Indiferent că plângea, țipa, se tăvălea pe jos, dădea în mine, arunca jucării, trebuia să-mi pastrez calmul și să o iau de la capăt până primeam răspunsul sau acțiunea corectă de la el.<br />
</strong>Cel mai cumplit lucru pentru un părinte, cred, este să-și facă copilul să plângă. <strong>Eu îl făceam pe Remus să plângă și să țipe în fiecare zi, chiar dacă era week-end. Mi se rupea sufletul de fiecare dată.</strong> De cele mai multe ori închideam ușa de la dormitor când lucram cu el, pentru că știam că cei din casă, soțul meu, soacra mea, socrul meu, sufereau când îl auzeau pe Remus că plânge și veneau la mine să mă roage să mă opresc. De fiecare dată când se întâmpla asta, trebuia să le spun că este pentru binele lui și să închid ușa, ca el să fie atent numai la ce aveam de făcut.</p>
<p>Cum au reacționat apropiații când au aflat diagnosticul lui Remus?</p>
<p>Reacțiile au fost mixte. Cei bătrâni nu credeau că el are așa ceva și că e o exagerare, pentru că nu mai auziseră de autism. Cei tineri nu erau surprinși, pentru că era singura explicație pentru cum se comporta. Unii prieteni au rămas lângă noi, alții s-au îndepărtat. Nu puteam să judecăm pe nimeni oricum pentru reacțiile lor. Erau firești. În general, <strong>oamenilor le este frică doar de trei lucruri &#8211; de moarte, de singurătate și de necunoscut. Iar autismul este încă un necunoscut pentru țara asta.</strong></p>
<p>Când ai văzut primele rezultate ale terapiei?</p>
<p>Primele rezultate concrete au venit după vreo patru luni. După ce a devenit mai compliant la ședințele de terapie, a început să devină mai conștient de ce este în jurul lui și de oamenii din jurul lui. Rezultatul definitoriu a venit <strong>însă după aprope un an când s-a uitat la mine într-o zi, perfect conștient de cine sunt și m-a strigat &#8222;mama&#8221; și a venit la mine în brațe.</strong> Avea trei ani pe atunci. Acel simplu cuvânt împreună cu întregul comportament de a fi prezent a șters absolut tot chinul de până atunci și ne-a dat tuturor suflu nou ca să continuăm. Totul a evoluat constant de atunci. Azi, <strong>când îmi spune &#8222;și eu te iubesc, mami&#8221; și văd și simt că e lângă mine, în fiecare zi, conștientizez că toată călătoria asta a lui va merita la final.<br />
</strong></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-6421" src="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/15032646_1316895708344935_5774233962630583749_n-225x300.jpg" alt="" width="225" height="300" srcset="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/15032646_1316895708344935_5774233962630583749_n-225x300.jpg 225w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/15032646_1316895708344935_5774233962630583749_n-600x800.jpg 600w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/15032646_1316895708344935_5774233962630583749_n-696x928.jpg 696w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/15032646_1316895708344935_5774233962630583749_n-315x420.jpg 315w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/15032646_1316895708344935_5774233962630583749_n.jpg 720w" sizes="(max-width: 225px) 100vw, 225px" /></p>
<p>Ce este cel mai greu pentru părintele unui copil cu autism?</p>
<p>Iarăși, nu pot să vorbesc în numele tuturor părinților unui copil cu autism, însă în numele meu pot să numesc trei lucruri care sunt cele mai grele: <strong>să faci rost de bani pentru tratament, să treci peste judecata celor din jur și să faci față sistemelor din România (spitale, școli)</strong>. Să fii părintele unui copil cu autism înseamnă să devii nesimțit la tot ce te poate afecta personal, altfel nu reziști. Și dacă nu reziști, nu poți să faci tot ceea ce trebuie pentru recuperarea copilului tău.</p>
<p>Cum era acum 3 ani când mergeai cu Remus undeva? Cum este acum?</p>
<p>Acum trei ani, când mergeam undeva cu Remus, mergeam cu frică. Nu știam când ceva putea să-i declanșeze o criză. Și nu era vorba despre cei din jur. La un moment dat, <strong>după vreo șase luni de terapie, începuse să mi se rupă, vorba aceea, de ce ziceau oamenii pe stradă despre noi, de șușotelile lor sau de reacțiile tâmpite ale altor mămici în parc.</strong> Frica mea era să nu se lovească el sau să lovească pe cineva. Când avea crize nu constientiza pavajul de pe jos, obiectele din jur sau oamenii, și putea să-și spargă capul oricând sau să rănească un copil fără să vrea. Aici era toată problema noastră. După vreun an și ceva, la sfatul coordonatoare lui, pentru a-i putea stopa crizele, pur și simplu l-am lăsat să aiba acele crize, fără să intervin. Am început să-l ignor. După câteva dăți în care s-a lovit singur și a început să conștientizeze sau să simtă că nu ne mai afectau crizele lui, s-a oprit.<br />
În prezent pot să merg oriunde vreau cu Remus și nu mai există frica asta. Mergem la teatru, la film, la cumpărături. Chiar mâine va merge cu colegii lui de grădiniță singur la Palatul Copiilor, la un musical. Am încredere în el că se va descurca minunat singur, pentru că o dovedește în fiecare zi, puțin câte puțin.</p>
<p>Ce înseamnă pentru un copil cu autism integrarea socială și educațională? Ce ar trebui să facă profesorii, oamenii din jur, copiii?</p>
<p>Este trist că în România anului 2018 puțini cunosc diferența între incluziune socială și integrare școlară.</p>
<p>Integrarea copiilor cu cerințe speciale are în vedere intrarea acestora în clasele de masă. Ea se centrează pe mutarea copiilor de la școli separate la școlile comunității. Atunci când această mutare nu este însoțită de o creștere a interacțiunilor între elevii cu și fără dizabilități sau cu diferențe în învățare, putem considera că nu este un proces de integrare reală, ci numai o etapă de integrare. <strong>Incluziunea școlară înseamnă foarte multe lucruri, de la înlesnirea interacțiunii între copii până la modificarea subtilă a curriculei și promovarea accesibilității și a diversității.</strong> Este un proces în continuă îmbunătățire, fără final, care conferă școlii un mediu dinamic, proactiv, plăcut pentru toți și chiar de bun-simț civic.</p>
<p>Profesorul este, în fapt, ca orice om. Are o educație, învață niște lucruri, este certificat să aibă o meserie. Ca să aibă aptitudini în plus, o educație suplimentară, trebuie să i se ofere informațiile și metodologiile necesare.</p>
<p>Astfel, am aflat și eu că, <strong>momentan, rămâne de datoria noastră, ca părinți, să ajutăm profesorul să învețe cum să ne învețe copilul. </strong>Noi știm cel mai bine ce are nevoie copilul nostru. Nu ne costă nimic să îi oferim ajutor profesorului, dacă și profesorul este dispus să învețe. Dacă profesorul nu este dispus, clar, copilul trebuie mutat în altă parte, însă numai atunci când nu există nici o soluție.</p>
<p>Am cunoscut multe mămici care, de frică, neputință, comoditate, au ales să-și mute copilul din școală în școală până au găsit profesorul potrivit decât să se ofere să-l ajute pe profesor să învețe lucruri noi. Aici greșim noi, părinții, chiar dacă acționăm în interesul copilului nostru. A-l muta pe copil din instituție în instituție nu îi face bine. Îl dezechilibrează și îl împiedică să formeze relații în afara familiei.</p>
<p>Shadow-ul (însoțitorul) este un instrument bun pentru o anumită perioadă de timp. Și aici, însă, apar dificultăți. Dacă se înțelege sau nu profesorul cu shadow-ul. Dar ce te faci atunci când nu găsești un shadow bun pentru copilul tău? Rămâne o singură soluție: fă-ți profesorul prieten și toți vor avea de câștigat.</p>
<p>Integrarea socială a unui copil cu autism înseamnă să meargă la școală pentru a primi o educație, să aiba prieteni pentru a fi social, să aibă o familie pentru a deveni un adult funcțional și stabil psiho-emoțional.</p>
<p><strong>Cel mai bun lucru pe care îl pot face cei din jurul unui copil cu autism este să aibă răbdare, toleranță și să accepte că toți suntem diferiți</strong>, dar a fi diferit nu înseamnă a fi anormal.</p>
<p>Din toamnă mergeți la școală? Ce așteptări ai? Cum crezi că va fi?</p>
<p>Din păcate nu mergem la școală anul acesta. Pentru a avea cât mai mult succes pe partea de socializare, am decis împreună cu echipa lui de terapeuți să amânăm integrarea la școală cu un an de zile. Va începe școala la vârsta de șapte ani și trei luni.</p>
<p>Mai ai un băiețel de 10 luni. Alții ar spune că n-ar putea face asta. Tu cum ai avut curaj? Ce au spus cei din jur?</p>
<p>Eu provin dintr-o familie cu doi frați vitregi cu care nu am o relație de niciun fel. Practic, pot să zic că sunt singură la părinți. Am făcut al doilea copil din două motive: să am o familie proprie mai mare și să aibă Remus o legătură umană solidă și afectivă după ce mor eu și soțul meu. Soțul/soția azi poate fi, mâine poate nu. Părinții, la fel. Dar un frate sau o soră e o legătură de sânge pe care eu nu am avut noroc să o am la justa ei valoare. Soțul meu are o soră, iar legătura lor este specială. Am vrut asta pentru Remus. Am vrut, de asemenea, să știu ce înseamnă să ai un copil tipic. Universul, până acum, mi-a dat și un copil care se dezvoltă normal. Chiar și dacă se va adeveri că și Edi este diferit, tot mă consider norocoasă.<br />
Toata lumea îmi spune că sunt curajoasă. Eu nu sunt de aceeași parere. Chiar mă deranjează când mi se spune asta, de parcă am făcut ceva uimitor. <strong>Nu am născut a doua oară din curaj. Am născut a doua oară pentru că mi-am dorit o familie mai mare și mi-am dorit mai multă dragoste familială. E atâta dragoste în a avea doi copii încât uneori rămân șocată de cât de incredibilă e.</strong></p>
<p>Cum este relația dintre Edi și Remus?</p>
<p>Edi are aprope 11 luni acum, dar nu pot să afirm că există o relație între ei. Încă nu, cel puțin. Remus a învățat de mic să stea departe de copilașii mai mici, pentru că îi lovea fără să vrea și asta a rămas oarecum cu el până în prezent. Edi fiind un bebeluș, mai mult decât să țipe sau să strige &#8222;mamama&#8221; sau &#8222;tatata&#8221; prin casă nu prea poate să facă, așa că e neinteresant pentru Remus. Îi conștientizează prezența și mă ajută cu îngrijirea lui când am nevoie (să duca pampersul la gunoi, de exemplu, sau să-mi dea suzeta). În rest, îl ignoră, ceea ce e foarte bine pentru noi. Reduce mult riscul să-l rănească involuntar. Când o să fie și Edi mai mare, capabil să se joace sau să alerge, atunci va fi interesant de urmărit cum evoluează relația lor.</p>
<p>Ce regreți cel mai mult din ce s-a întâmplat în ultimii ani?</p>
<p>Sincer, nu regret nimic. Am învățat atâtea lucruri și am primit atâtea lecții de viață în tot timpul ăsta încât chiar nu aș schimba nimic, deși nu mi-ar fi stricat puțină diplomație în anumite situații.</p>
<p>Ce a însemnat pentru tine, pentru viața ta diagnosticul primit de Remus?</p>
<p>A însemnat schimbare din toate punctele de vedere. <strong>Schimbare de atitudine și comportament, de mentalitate, de carieră, de perspectivă, de mediu social, de relații, de gândire și de credință. A însemnat depășirea multor limite și autoeducare în anumite aspecte.</strong><br />
Simplist spus, a însemnat să arunc la gunoi tot ce făceam, ce eram și cum eram înainte de diagnostic. Și nu eram nici măcar pe jumătate de cum sunt acum. Prin diagnosticul lui Remus am găsit o motivație mai presus decât mine. Nu pot spune cu certitudine că viața mea nu ar fi fost așa și fără diagnosticul lui Remus, dar ce pot să spun sigur e că am transformat o posibilă tragedie într-un lucru pozitiv. Nu singură, nicidecum. Am avut și am parte de ajutor începând de la familia mea extinsă și până la oameni pe care îi cunosc de pe o zi pe alta, însă puteam la fel de bine să pic într-o depresie perpetuă și să nu iasă nimic benefic.<br />
Am fost acuzată de multe ori, inclusiv de cei dragi, că sunt căpoasă și încăpățânată. Când trag linie la sfârșitul zilei, însă, mă bucur că am și defectele astea. Nu știu dacă povestea lui Remus ar fi fost posibilă făraă dozele generoase de nesimțire, să zicem, pe care le am. Uneori sunt bune, alteori știu că sunt greșite, dar fără ele sigur nu ar fi fost nimic posibil.</p>
<p>Ce ar trebui să știe și să facă părinții unui copil cu autism?</p>
<p>Diferă mult de la caz la caz. Ce e bine și ce trebuie contează mult de diagnosticul copilului în cauză. Ce recomand oricărui parinte aflat în situația mea e să găsească pozitivul din situație, indiferent cât de greu este, și să caute soluții, nu să se focuseze pe probleme. <strong>Nu iese nimic bun din autocompătimire sau concentrare pe ce e rău. Important e să facă efortul de a găsi mici victorii în fiecare zi, ca să meargă mai departe.</strong> Și, cel mai important, să se documenteze constant despre afecțiunea copilului, tratamente posibile, să învețe să aplice terapia acasă cu copilul și să se distreze în proces. Copilul simte ce simte și părintele oricât de dizabilitat ar fi. Părintele setează tonul. Dacă tonul e pozitiv, recuperarea evoluează mult mai repede.</p>
<p>Ce ar trebui să știe și să facă cei din jur atunci când intră în contact cu un copil cu autism?</p>
<p>Să îl trateze cu delicatețe și acceptare. <strong>Niciun copil nu cere să se nască autist și niciun părinte nu e vinovat de afecțiunea copilului. Puțină toleranță a scos națiuni întregi din colaps civil.</strong> Varietatea, farmecul şi frumuseţea vieţii se compun din umbre şi lumini. Uneori, umbrele sunt dizabilități, dar asta nu înseamnă că nu au și ele luminile lor. Normalitatea unuia nu este și normalitatea celuilalt. Să nu fim ipocriți în a trăi crezând că noi (ca indivizi) suntem singurii privilegiați în a deține adevărul și dreptatea despre toți și toate.</p>
<p>Ce anume te-a motivat să îți schimbi cariera și să faci pasul către fundraising?</p>
<p>Copilul meu. Apoi ceilalți copii pe care îi întâlnesc zilnic în centrele ATCA. Fundraising-ul este un domeniu atât de versatil și de incitant pentru mine încât mă simt privilegiată să pot deține titulatura asta și să mă prezint altora astfel. Este și cea mai grea muncă posibilă, pentru că lucrezi cu oameni și trebuie să suporți refuzuri în 9 cazuri din 10. Trebuie să combini soft skills cu hard skills, să combini excelențe din domenii total diferite și să-ți păstrezi în același timp buna dispoziție și să-ți amintești constant pentru ce faci asta. Și este un proces pe care îl repeți zi de zi. Eu mi-am găsit vocația în fundraising și am ambiția de a deveni cel mai bun fundraiser din țară. <strong>Nu mă mulțumesc cu a salva un singur copil din autism. Vreau să-i salvez pe toți</strong>. Visul meu e să ajut la recuperarea și integrarea tuturor copiilor cu autism din România. Poate nu voi reuși eu cât trăiesc, dar există șanse mari să reușească copiii mei să facă asta. Tot ce trebuie să fac eu e să fiu cea mai bună în ceea ce fac și să las în urma mea o fundație solidă ca acest lucru să se întâmple.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-6422" src="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/14370099_1265384976829342_4987760856076072999_n-300x300.jpg" alt="" width="300" height="300" srcset="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/14370099_1265384976829342_4987760856076072999_n-300x300.jpg 300w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/14370099_1265384976829342_4987760856076072999_n-100x100.jpg 100w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/14370099_1265384976829342_4987760856076072999_n-600x600.jpg 600w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/14370099_1265384976829342_4987760856076072999_n-150x150.jpg 150w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/14370099_1265384976829342_4987760856076072999_n-768x768.jpg 768w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/14370099_1265384976829342_4987760856076072999_n-696x696.jpg 696w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/14370099_1265384976829342_4987760856076072999_n-420x420.jpg 420w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/10/14370099_1265384976829342_4987760856076072999_n.jpg 960w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" /></p>
<p>Nicoleta Orlea este acum Manager Fundraising la <a href="https://atca.ro/">ATCA, Asociația de Terapie Comportamentală Aplicată</a> care are 2 centre în capitală și oferă terapie ABA pentru 170 de copii. În același timp, psihologii de aici susțin gratuit cursuri pentru cadre didactice și părinți din toată țara, formează terapeuți, organizează conferințe. Pentru toate acestea este nevoie de bani, foarte mulți bani, iar Nicoleta este cea care trebuie să ne convingă pe noi toți să întindem o mână de ajutor, având în vedere că statul, așa cum ne-a obișnuit, face prea puțin.</p>
<p>Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow <a href="https://www.facebook.com/bianca.morus">paginii mele de Facebook.</a></p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/viata-cu-un-copil-cu-autism-o-poveste-despre-suferinta-ambitie-si-reusite/">Viața cu un copil cu autism. O poveste despre suferință, ambiție și reușite</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/viata-cu-un-copil-cu-autism-o-poveste-despre-suferinta-ambitie-si-reusite/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Străjerii, cel mai nou film românesc pentru copii</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/6323-2/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/6323-2/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 15 Jun 2018 10:32:07 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Cu și despre copii]]></category>
		<category><![CDATA[Viața cu bune și (ne)bune]]></category>
		<category><![CDATA[actori]]></category>
		<category><![CDATA[aventuri]]></category>
		<category><![CDATA[bani]]></category>
		<category><![CDATA[copii]]></category>
		<category><![CDATA[dumbrava minunata]]></category>
		<category><![CDATA[film romanesc]]></category>
		<category><![CDATA[liviu marghidan]]></category>
		<category><![CDATA[premiera]]></category>
		<category><![CDATA[prietenie]]></category>
		<category><![CDATA[productie]]></category>
		<category><![CDATA[strajerii]]></category>
		<category><![CDATA[toate panzele sus]]></category>
		<category><![CDATA[veronica]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.biancamorus.ro/?p=6323</guid>

					<description><![CDATA[<p>Știți cum fac persoanele mai în vârstă când povestesc lucruri din trecut, cum mai toate discuțiile încep cu ”pe vremea mea”? Așa și eu când vorbesc despre filmele și cărțile...</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/6323-2/">Străjerii, cel mai nou film românesc pentru copii</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Știți cum fac persoanele mai în vârstă când povestesc lucruri din trecut, cum mai toate discuțiile încep cu ”pe vremea mea”? Așa și eu când vorbesc despre filmele și cărțile copilăriei.</p>
<p>C-o fi nostalgie, c-o fi vârsta, tare bine mă simt când îmi aduc aminte de verile nesfârșite, când alergam pe afară cât era ziua de lungă sau mă retrăgeam cu o carte pe o creangă de copac, de nu mai dădeai de mine nici dacă îmi urlai cu megafonul în ureche.</p>
<p>Iar dacă nu alergam, visam cu ochii țintiți spre stele sau mă pierdeam în poveștile lui Mark Twain, Karl May sau Jules Verne, mă mutam cu imaginația în minunatele filme ale vremii, pe care le revăd acum cu același drag, împreună cu cea mai dragă dintre drage, adică alături de fiică-mea. Vă las mai jos câteva secvențe din filmele noastre preferate.</p>
<p><iframe title="Dumbrava minunata- trailer" width="592" height="444" src="https://www.youtube.com/embed/a_1XJu2QQFc?feature=oembed" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" referrerpolicy="strict-origin-when-cross-origin" allowfullscreen></iframe></p>
<p><iframe title="Veronica -  Cantecul Primaverii" width="592" height="444" src="https://www.youtube.com/embed/gxzynKxXOOA?feature=oembed" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" referrerpolicy="strict-origin-when-cross-origin" allowfullscreen></iframe></p>
<p><iframe title="Ismail şi Anton Lupan, în episodul 7 din Toate pânzele sus" width="592" height="333" src="https://www.youtube.com/embed/isBEjt8zwZI?feature=oembed" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" referrerpolicy="strict-origin-when-cross-origin" allowfullscreen></iframe></p>
<p>Și acum vine vestea cu adevărat bună. Niște oameni cu suflet și inspirație au decis să umple golul imens din peisajul cinematografic autohton și au produs independent primul film românesc pentru copii din ultimii ani. O poveste plină de peripeții, îndrăgosteli, panică și prietenie.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-6328" src="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35236634_1945112648833711_4357176259445260288_n-300x168.jpg" alt="" width="300" height="168" srcset="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35236634_1945112648833711_4357176259445260288_n-300x168.jpg 300w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35236634_1945112648833711_4357176259445260288_n-600x337.jpg 600w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35236634_1945112648833711_4357176259445260288_n-768x431.jpg 768w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35236634_1945112648833711_4357176259445260288_n-696x391.jpg 696w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35236634_1945112648833711_4357176259445260288_n-748x420.jpg 748w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35236634_1945112648833711_4357176259445260288_n.jpg 960w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" /></p>
<p>”Am avut mulți ani în minte ideea unui film pentru copii și pentru că n-am obținut finanțare pentru el, am hotărât să îl facem pe propriile puteri. Actuala generație de copii merită un film românesc care să le aducă aminte de faptul că joaca nu înseamnă doar tablete și telefoane, iar copilăria se trăiește cel mai bine în natură. Sperăm să fie doar primul film dintr-o serie întreagă dedicată străjerilor”. – Liviu Marghidan, producătorul filmului Străjerii</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-6329" src="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35401123_1945111585500484_5205599151294775296_n-300x168.jpg" alt="" width="300" height="168" srcset="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35401123_1945111585500484_5205599151294775296_n-300x168.jpg 300w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35401123_1945111585500484_5205599151294775296_n-600x337.jpg 600w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35401123_1945111585500484_5205599151294775296_n-768x431.jpg 768w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35401123_1945111585500484_5205599151294775296_n-696x391.jpg 696w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35401123_1945111585500484_5205599151294775296_n-748x420.jpg 748w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35401123_1945111585500484_5205599151294775296_n.jpg 960w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" /></p>
<p>”Cel mai greu mi-a fost când s-a pierdut Radu (n.n. personajul principal din film). Deși mama îmi tot spunea că e doar în scenariu, eu eram mereu stresată să nu fie adevărat”. – Adela Marghidan, actriță Străjerii</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-6330" src="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35270213_1945111532167156_5726930240257654784_n-300x168.jpg" alt="" width="300" height="168" srcset="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35270213_1945111532167156_5726930240257654784_n-300x168.jpg 300w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35270213_1945111532167156_5726930240257654784_n-600x337.jpg 600w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35270213_1945111532167156_5726930240257654784_n-768x431.jpg 768w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35270213_1945111532167156_5726930240257654784_n-696x391.jpg 696w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35270213_1945111532167156_5726930240257654784_n-748x420.jpg 748w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35270213_1945111532167156_5726930240257654784_n.jpg 960w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" /></p>
<p>”Îmi plăcea când filmam, dar cel mai mult îmi plăcea când ne dădea pauze și fugeam să joc fotbal cu băieții. Deși terenul nu era prea bun, că erau multe hopuri și buruieni.” – Andi Nicola, actor Străjerii</p>
<p><a href="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/Strajerii-Teaser-on-Vimeo.html">Strajerii Teaser on Vimeo</a></p>
<p>Lansarea oficială a <a href="https://www.facebook.com/FilmulStrajerii/">filmului Străjerii</a> va avea loc pe 25 iunie, la Grand Cinema&amp;More Băneasa iar din 29 iunie filmul intră în cinematografele din toată țara. Și sper din toată inima să mergeți să-l vedeți. Oamenii ăștia au făcut totul din propriile resurse și nu vor câștiga nimic. Dar dacă noi mergem și cumpărăm bilete, vor putea face continuarea pe care o au deja schițată. Și, de ce nu, poate vom avea o serie ca celebra Cireșarii.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-6332" src="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35416217_1945105678834408_7793793701389533184_n-300x169.jpg" alt="" width="300" height="169" srcset="https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35416217_1945105678834408_7793793701389533184_n-300x169.jpg 300w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35416217_1945105678834408_7793793701389533184_n-600x337.jpg 600w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35416217_1945105678834408_7793793701389533184_n-768x432.jpg 768w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35416217_1945105678834408_7793793701389533184_n-1024x576.jpg 1024w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35416217_1945105678834408_7793793701389533184_n-696x391.jpg 696w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35416217_1945105678834408_7793793701389533184_n-1068x600.jpg 1068w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35416217_1945105678834408_7793793701389533184_n-747x420.jpg 747w, https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2018/06/35416217_1945105678834408_7793793701389533184_n-1920x1080.jpg 1920w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" /></p>
<p>Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow <a href="https://www.facebook.com/bianca.morus">paginii mele de Facebook.</a></p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/6323-2/">Străjerii, cel mai nou film românesc pentru copii</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/6323-2/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Simona Halep, mândria de a fi român şi dezamăgirea pe efortul altora</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/simona-halep-mandria-de-fi-roman-si-dezamagirea-pe-efortul-altora/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/simona-halep-mandria-de-fi-roman-si-dezamagirea-pe-efortul-altora/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Sat, 27 Jan 2018 05:41:44 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Viața cu bune și (ne)bune]]></category>
		<category><![CDATA[accidentare]]></category>
		<category><![CDATA[australian open]]></category>
		<category><![CDATA[bani]]></category>
		<category><![CDATA[calificare]]></category>
		<category><![CDATA[efort]]></category>
		<category><![CDATA[finala]]></category>
		<category><![CDATA[glezna]]></category>
		<category><![CDATA[grand slam]]></category>
		<category><![CDATA[simona halep]]></category>
		<category><![CDATA[sport]]></category>
		<category><![CDATA[talent]]></category>
		<category><![CDATA[tenis]]></category>
		<category><![CDATA[turneu]]></category>
		<category><![CDATA[victorie]]></category>
		<category><![CDATA[wta]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.biancamorus.ro/?p=6047</guid>

					<description><![CDATA[<p>În ziua în care Simona Halep a ajuns acolo unde niciun alt român nu a mai ajuns vreodată, în finala Australian Open, românilor le-au explodat inimile de mândrie. Mândria aia...</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/simona-halep-mandria-de-fi-roman-si-dezamagirea-pe-efortul-altora/">Simona Halep, mândria de a fi român şi dezamăgirea pe efortul altora</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><span lang="RO" style="margin: 0px; line-height: 107%; font-family: 'Georgia',serif; font-size: 12pt;"><span style="color: #000000;">În ziua în care Simona Halep a ajuns acolo unde niciun alt român nu a mai ajuns vreodată, în finala Australian Open, românilor le-au explodat inimile de mândrie. Mândria aia de a fi român ori de câte ori nişte oameni pe care nu i-ai întâlnit vreodată, pentru care nici tu, nici statul nu a întins un deget de ajutor reuşesc nişte performanţe pe care tu nici în vise nu le atingi. Patriotismul ăla de care îţi aduci aminte de 1 decembrie şi acum la victoriile lui Halep, că de ale Naţionalei de Fotbal nu se mai pune problema.</span></span></p>
<p><span lang="RO" style="margin: 0px; line-height: 107%; font-family: 'Georgia',serif; font-size: 12pt;"><span style="color: #000000;">Şi uite aşa au răsunat de peste tot sintagme precum „românca noastră”, „campioana noastră”, „ne-am calificat”, „vom avea un meci greu”. O întreagă Românie pare că se antrenează acum din greu şi va pune umărul la un eventual câştig al lui Halep la Australian Open. Avem aşa un dar de a ne asuma munca şi reuşitele altora! În egală măsură cu a distruge un om după o zi proastă sau o decizie care nu ne este pe plac. Mulţi dintre cei care se laudă acum cu „calificarea noastră” în finală sunt aceiaşi cu cei care acum un an vorbeau despre limitele lui Halep, despre incapacitatea ei de a ajunge cineva în tenis, care îi criticau orice meci, orice lovitură şi orice declaraţie. Şi ceva mă face să cred că sunt aceiaşi care se plâng că merg lucrurile prost în ţara asta dar scutură scrumiera pe carosabil, în mers şi aruncă bradul de la balcon, peste maşina altuia. Sunt aceiaşi care te înjură că nu pleci de la semafor în secunda în care s-a făcut verde dar stau ca melcii pe scările rulante pentru că d-aia au fost făcute rulante, nu ca să se fâţâie alţii pe lângă ei.</span></span></p>
<p><span lang="RO" style="margin: 0px; line-height: 107%; font-family: 'Georgia',serif; font-size: 12pt;"><span style="color: #000000;">Simona Halep nu ne datorează nouă nimic. A făcut tenis din pasiune, a făcut eforturi pe care puţini oameni în lumea asta le-ar face iar cel care a sacrificat tot pentru ca ea să poată face tenis(unul dintre cele mai scumpe sporturi) este tatăl ei. El şi-a vândut afacerea când nu mai aveau bani pentru echipamente, antrenamente şi turnee. El a fost cel care s-a încăpăţânat să creadă în talentul şi visul ei şi a făcut totul ca să o ajute.</span></span></p>
<p><span lang="RO" style="margin: 0px; line-height: 107%; font-family: 'Georgia',serif; font-size: 12pt;"><span style="color: #000000;">O apreciezi pe Halep? Felicitări! Ai şi de ce să o faci! Este luptătoare, talentată, frumoasă şi cu un bun simţ rar întâlnit. Dar nu-ţi aroga reuşitele ei, pentru că nu ai niciun merit. Şi nu da cu ea de pământ când nu mai e la nivelul pe care ţi-l doreşti tu, pentru că nu ai fost nicio clipă în pantofii ei.</span></span></p>
<p><span lang="RO" style="margin: 0px; line-height: 107%; font-family: 'Georgia',serif; font-size: 12pt;"><span style="color: #000000;">Sigur că îmi doresc şi eu ca astăzi Simona să câştige trofeul. Dar nu pentru ca să mă laud că e româncă, la fel ca mine ci pentru că îmi doresc să îi văd bucuria în ochi atunci când va lua primul titlu de Grand Slam. Pentru că merită! Pentru că e ceea ce îi lipseşte ei acum şi ceea ce are nevoie.</span></span></p>
<p><span lang="RO" style="margin: 0px; line-height: 107%; font-family: 'Georgia',serif; font-size: 12pt;"><span style="color: #000000;">Sigur că mă voi bucura şi eu dacă va câştiga dar nu pentru că e româncă, la fel ca mine ci pentru că este un om pe care îl admir. Iar eu mă bucur când oamenii pe care îi plac au reuşite. Sigur, poate va pierde! Dar asta nu o va face cu nimic mai puţin valoroasă sau talentată. Pentru că ea este Simona Halep, singura româncă ce a ajuns vreodată pe locul 1 în WTA.</span></span></p>
<p>Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow <a href="https://www.facebook.com/bianca.morus">paginii mele de Facebook</a>.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/simona-halep-mandria-de-fi-roman-si-dezamagirea-pe-efortul-altora/">Simona Halep, mândria de a fi român şi dezamăgirea pe efortul altora</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/simona-halep-mandria-de-fi-roman-si-dezamagirea-pe-efortul-altora/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cursa Cumpărăturilor Caritabile</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/cursa-cumparaturilor-caritabile/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/cursa-cumparaturilor-caritabile/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 31 May 2016 11:15:47 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Fără categorie]]></category>
		<category><![CDATA[#scoala]]></category>
		<category><![CDATA[bani]]></category>
		<category><![CDATA[chirpici]]></category>
		<category><![CDATA[copii]]></category>
		<category><![CDATA[educatie]]></category>
		<category><![CDATA[familii defavorizate]]></category>
		<category><![CDATA[parinti]]></category>
		<category><![CDATA[probleme financiare]]></category>
		<category><![CDATA[united way]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://biancamorus.ro/?p=3417</guid>

					<description><![CDATA[<p>Sunt 3 fraţi care locuiesc într-o căsuţă din chirpici, ridicată cu greu de părinţii lor. Să vă spun cât bun simţ emană prin toţi porii lor? Să vă explic cât de frumoşi sunt? Că nu ştiau cum să se bucure şi cum să mulţumească?</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/cursa-cumparaturilor-caritabile/">Cursa Cumpărăturilor Caritabile</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><span lang="EN-US"><span style="color: #000000;font-family: Times New Roman">Valentina este în clasa a II-a. Anne-Mary este cu un an mai mare. Cristi are 16 ani şi este la liceu. Sunt 3 fraţi care locuiesc într-o căsuţă din chirpici, ridicată cu greu de părinţii lor, într-un sat din Ilfov. Au 3 camere, din care doar 2 sunt locuibile. Atât au reuşit să facă până acum şi nu le-a fost deloc uşor. Cu toate astea, niciunul dintre ei nu abandonează. Îşi învaţă copiii că trebuie să meargă la şcoală, pentru că asta este singura lor şansă. Aşa că zi de zi, fetiţele merg 20 de kilometri doar ca să ajungă la cursuri, din care mai mult de doi kilometri îi fac pe jos, indiferent că ninge, plouă sau e caniculă. Părinţii lor muncesc enorm dar câştigă puţin, ca mulţi dintre români.</span></span></p>
<p><span lang="EN-US"><span style="color: #000000;font-family: Times New Roman">De ce vă spun toate astea? Pentru că ei sunt cei pentru care am mers ieri la Cursa Cumpărăturilor Caritabile, organizată de <a href="http://www.unitedway.ro/">United Way România</a> cu sprijinul Carrefour. 57 de voluntari, jurnalişti, bloggeri, angajaţi din diferite companii am participat la o cursă contracronometru, în sprijinul a 14 familii defavorizate.</span></span></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3419" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/05/start2-400x267.jpg" alt="start2" width="400" height="267" /></p>
<p><span lang="EN-US"><span style="color: #000000;font-family: Times New Roman">În România 70% din bugetul lunar al unei gospodării cu venituri medii este folosit pentru produsele de bază. Pentru cei cu venituri sub medie este însă imposibil să acopere toate cheltuielile.</span></span></p>
<p><span lang="EN-US"><span style="color: #000000;font-family: Times New Roman">Tocmai de aceea, echipa din care am făcut parte, alături de Oana D. Botezatu, Alina Aliman şi Andrei Vulpescu, a cumpărat alimente, produse de uz personal, produse de curăţenie, dar şi o combină frigorifică, încălţăminte pentru fete şi o bicicletă pentru Cristi. Am umplut 4 coşuri ca să îi aducem o mică bucurie familiei pentru care am intrat în competiţie. </span></span></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3420" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/05/13287928_803168463152948_278000286_o-400x225.jpg" alt="13287928_803168463152948_278000286_o" width="400" height="225" /></p>
<p><span lang="EN-US"><span style="color: #000000;font-family: Times New Roman">Noi şi celelalte echipe am făcut în total cumpărături de 60.000 de lei.</span></span></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3422" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/05/13329892_803168839819577_402506776_n-300x400.jpg" alt="13329892_803168839819577_402506776_n" width="300" height="400" /></p>
<p><span lang="EN-US"><span style="color: #000000;font-family: Times New Roman">După concurs i-am cunoscut şi pe 4 din cei 5 membri ai familiei pentru care am făcut cumpărăturile. Să vă spun cât bun simţ emană prin toţi porii lor? Să vă explic cât de frumoşi sunt? Că nu ştiau cum să se bucure şi cum să mulţumească? Atunci am înţeles cu adevărat de ce au fost aleşi de cei de la United Way.</span></span></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3421" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/05/13334457_803168693152925_284784817_o-400x232.jpg" alt="13334457_803168693152925_284784817_o" width="400" height="232" /></p>
<p><span lang="EN-US"><span style="color: #000000;font-family: Times New Roman">Organizaţia sprijină anual peste 500 de familii să iasă din dificultate. Părinţii sunt ajutaţi să îşi găsească un loc de muncă, să-şi întreţină familia cu puţinii bani pe care îi au, să-şi susţină copiii să meargă la şcoală. Cei mici sunt integraţi în centre de zi iar în acest fel, familiile rămân împreună.</span></span></p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/cursa-cumparaturilor-caritabile/">Cursa Cumpărăturilor Caritabile</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/cursa-cumparaturilor-caritabile/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Indiferenţa nu tratează</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/indiferenta-nu-trateaza/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/indiferenta-nu-trateaza/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Sat, 02 Apr 2016 09:30:56 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Fără categorie]]></category>
		<category><![CDATA[autism]]></category>
		<category><![CDATA[bani]]></category>
		<category><![CDATA[copii]]></category>
		<category><![CDATA[diagnostic]]></category>
		<category><![CDATA[disperare]]></category>
		<category><![CDATA[fonduri]]></category>
		<category><![CDATA[parinti]]></category>
		<category><![CDATA[spectru autist]]></category>
		<category><![CDATA[terapie ABA]]></category>
		<category><![CDATA[tratament]]></category>
		<category><![CDATA[tulburare]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://biancamorus.ro/?p=3064</guid>

					<description><![CDATA[<p>Fiţi atenţi la semne! Copiii care suferă de această tulburare au un limbaj deficitar sau încep să uite din cuvintele învăţate până la un an şi jumătate, sunt mai mereu distraşi, evită să vă privească în ochi, nu ştiu ce este teama şi nici afecţiunea.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/indiferenta-nu-trateaza/">Indiferenţa nu tratează</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><b><span style="color: #555555;line-height: 107%;font-family: 'Arial',sans-serif;font-size: 9.5pt">Când zici autism se lasă o tăcere mormântală în jur. Nimeni nu ştie cum să reacţioneze, ce să spună, ce să facă. Parcă ar fi vorba de vreo boală ruşinoasă, despre care e mai bine să nu vorbim, să nu auzim. Nu vrem să încercăm să înţelegem fenomenul, vrem să îl facem să dispară. Nu să îl tratăm, ci pur şi simplu să nu ne atingă. Cei mai mulţi dintre români merg pe principiul &#8222;dacă nu ştiu, nu există&#8221;. Şi nu doar românii. Tocmai de aceea a apărut Ziua internaţională de conştientizare a autismului. De conştientizare, da? E chiar azi, pe 2 aprilie.</span></b></p>
<p><b><span style="color: #555555;line-height: 107%;font-family: 'Arial',sans-serif;font-size: 9.5pt">Şi tot azi am să vă spun o poveste. Povestea unei mame care s-a trezit fără ajutor când a aflat că băieţelul ei de doi ani are această tulburare. Dar care a refuzat să cedeze şi să se lase învinsă. A luptat pentru ca ea şi fiul ei să ducă o viaţă normală. Iar apoi a luptat pentru ca şi ceilalţi părinţi care ajung în situaţia ei să aibă această posibilitate. Acum şase ani, după multe controale, o droaie de analize şi drumuri infinite pe la tot felul de medici, băiatul Danielei Bololoi a fost diagnosticat cu autism. S-a interesat de tratamente, terapii. Toate sunt cumplit de scumpe. A strâns bani de oriunde a putut ca să îi ofere copilului ei şansa pe care ştia că o merită şi despre care ştia că avea să le schimbe viaţa. Acum el are aproape 9 ani şi merge la şcoală, alături de copii ca el şi de copii pe care societatea îi numeşte normali. Pentru că da, se poate! Cu muncă şi dăruire, copiii diagnosticaţi cu autism pot duce o viaţă firească, aşa cum o ducem oricare dintre noi. Ai fi spus că după atâta energie depusă, după atâta agitaţie şi atâţia nervi, Daniela s-ar fi declarat mulţumită de rezultate şi şi-ar fi văzut liniştită de viaţă. Dar Daniela nu se gândeşte doar la ea şi la fiul ei, ci şi la miile de părinţi care trec prin aceleaşi stări şi aceeaşi disperare. Aşa a ajuns să pună bazele primului centru de diagnoză precoce şi intervenţie timpurie în autism din România. De ce e important să ştiţi asta? Pentru că sunt mulţi cei care au nevoie şi nu ştiu că <a href="http://www.helpautism.ro/">aici</a> găsesc ajutor fără să ajungă la faliment. Aşa că poate le spuneţi voi. De ce e la fel de important? Pentru că şi noi îi putem ajuta, direcţionând cei 2% din impozitul pe venit către asociaţia Help Autism. De ce ne pasă? Aici ştiu că aveţi fiecare dintre voi răspunsul.</span></b></p>
<p><b><span style="color: #555555;line-height: 107%;font-family: 'Arial',sans-serif;font-size: 9.5pt">Vă mai spun doar câteva lucruri înainte să închei. În ciuda a tot ce s-a vehiculat în ultimii ani, nu se cunosc până acum cauzele care provoacă autismul. Dar&#8230; cu cât este diagnosticat mai devreme, cu atât copilul se recuperează mai uşor. Aşa că fiţi atenţi la semne! Copiii care suferă de această tulburare au un limbaj deficitar sau încep să uite din cuvintele învăţate până la un an şi jumătate, sunt mai mereu distraşi, evită să vă privească în ochi, nu ştiu ce este teama şi nici afecţiunea.</span></b></p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/indiferenta-nu-trateaza/">Indiferenţa nu tratează</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/indiferenta-nu-trateaza/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Un Murphy mic</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/un-murphy-mic/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/un-murphy-mic/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 22 Jan 2016 07:00:34 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Fără categorie]]></category>
		<category><![CDATA[#zambete]]></category>
		<category><![CDATA[bani]]></category>
		<category><![CDATA[cafea]]></category>
		<category><![CDATA[mall]]></category>
		<category><![CDATA[murphy]]></category>
		<category><![CDATA[neatentie]]></category>
		<category><![CDATA[prostii]]></category>
		<category><![CDATA[secret]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://biancamorus.ro/?p=2457</guid>

					<description><![CDATA[<p>Când plec de la muncă, îmi trântesc geanta pe scaun ceva mai teatral, moment în care...</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/un-murphy-mic/">Un Murphy mic</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Pentru cei mai mulţi dintre voi nu e niciun secret că o sarcină cu toate urmările ei(urlete, nopţi cumplit de albe, boli etc) aduce cu ea o memorie grav afectată şi tone de sentimente de nesiguranţă vizavi de sănătatea mentală. Scriam <a href="http://biancamorus.ro/hurry-no-worry/aventurile-unei-mame-printre-biberoane/">aici</a> despre multiplele prostii făcute în primul an şi după.<br />
Ieri dimineaţă mă duc la mall. Sunt reduceri, sunt convinsă că ştiţi asta. Dau o raită în doi timpi şi 3 miscări, nu găsesc nimic pe plac, aşa că înhaţ 3 cafele, pentru mine şi colege, şi mă duc tiptil la maşină. Tipicară cum sunt, aşez ce am de aşezat şi dau să pun mâna pe tichetul de parcare. Şi ia tichetul de unde nu-i! Locul în care stă de fiecare dată &#8211; gol. Mă uit pe jos, poate a zburat. Doar gunoaie. Mă uit pe lângă scaune. Nimic. Răstorn geanta, dau ocol maşinii. 15 minute am răscolit. Tot nimic. Mă resemnez şi mă duc să plătesc tichetul pierdut. Domnişoara, amabilă, îmi spune:<br />
&#8211; Dacă îl găsiţi până ieşiţi, veniţi să vă dau banii înapoi.<br />
Nu, n-am avut atâta noroc. Pe drum spre serviciu mă mai uitam, poate îl zăream. Apoi am renunţat, când am realizat că mai rau mă enervez dacă îl găsesc.<br />
Când plec de la muncă, îmi trântesc geanta pe scaun ceva mai teatral, moment în care flutură ceva în partea de sus a lăcaşului în care stă mereu tichetul.<br />
Distracţia mea &#8211; preţ de vreo 5 cafele bune.<br />
Zâmbetele voastre &#8211; nepreţuite.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/un-murphy-mic/">Un Murphy mic</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/un-murphy-mic/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cu copilul la supermarket</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/cu-copilul-la-supermarket/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/cu-copilul-la-supermarket/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 22 Dec 2015 09:29:39 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Fără categorie]]></category>
		<category><![CDATA[#cumparaturi]]></category>
		<category><![CDATA[#supermarket]]></category>
		<category><![CDATA[bani]]></category>
		<category><![CDATA[card]]></category>
		<category><![CDATA[copii]]></category>
		<category><![CDATA[cos]]></category>
		<category><![CDATA[parinti]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://biancamorus.ro/?p=2264</guid>

					<description><![CDATA[<p>Copilul a adunat deja hârtie igienică cu Hello Kitty, şerveţele cu Hello Kitty şi paie, da-da, desigur, cu Hello Kitty. </p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/cu-copilul-la-supermarket/">Cu copilul la supermarket</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Ca în fiecare săptămână, ştii că trebuie să mergi la cumpărături. Nu de haine şi pantofi, aşa cum visezi, ci mâncare şi altele din domeniu. Ca de fiecare dată, speri că vei avea noroc şi copilul va fi aşa cum nu e el niciodată: inert, nepăsător şi tăcut, foarte tăcut. Ca de obicei, nimic din toate astea nu iese cum ai visat.<br />
Pleci cu lista scrisă, căci doar aşa poţi să crezi că ai o şansă să iei tot ce ai nevoie. În realitate, oricum ai uitat multe lucruri deja şi oricum vei renunţa la altele din motive foarte clare, cum ar fi că vrei să ieşi cât mai repede din magazin.<br />
Ajungi la supermarket. I-ai făcut instructajul copilului din maşină: Nu ţipi. Nu atingi. Nu ceri. El, ca întotdeauna, spune că a înţeles şi că va face întocmai. Tu te minţi din nou şi îţi spui că totul va fi bine. Îl pui în coş şi îi explici, din nou, că nu se va da jos de acolo până nu termini de pus pungile în portbagaj. Tragi aer adânc în piept şi intri.<br />
&#8211; Mama, vreau jos. Cumpăr eu.<br />
&#8211; Dar n-am vorbit noi adineaori? N-am stabilit că rămâi în coş?<br />
&#8211; Hai, mama! Te ajut!<br />
Cedezi, că oricum n-ai de ales. Şi începe goana după copil.<br />
&#8211; Uite, vreau şi asta. Şi asta. Şi asta.<br />
Şi iar explicaţii, şi iar rugăminţi, şi iar ameninţări. Tu apuci o sticlă cu lapte, copilul a luat deja vreo 3 produse de care, cu siguranţă, nu ai nevoie. Tu iei 3 mere, copilul a adunat deja hârtie igienică cu Hello Kitty, şerveţele cu Hello Kitty şi paie, da-da, desigur, cu Hello Kitty. A pus în coş şi vreo 5 calupuri de mozzarella, că doar asta mănâncă dimineaţa, la prânz şi seara. Şi mai pune şi nişte roşii cherry, din cele mai scumpe, că doar alea îi plac. Ai congelatorul plin, dar copilul vrea carne. De pui, de curcan, de vită, de porc. Doamne, bine că nu i-am spus că se mănâncă şi iepurii şi fazanii, că mă punea pe mine direct la fezandat. Timid, îi spui că ai vrea să mergi spre casă. Şi tot timid, apuci nişte sticle cu Cola, că trebuie să te tratezi şi tu cumva.<br />
&#8211; Atunci îmi iau şi eu pufuleţi!<br />
&#8211; Fie, iei şi pufuleţi!<br />
De parcă mai ai putere să o contrazici.<br />
La casă, desigur, tot ea vrea să pună cumpărăturile pe bandă. Şi le pune, logic. Între timp, îi povesteşte casierei câte lună şi în stele, apoi îi spune că plăteşte cu cardul, că de-aia se duc maică-sa şi taică-su la serviciu, ca să aibă bani pe card.<br />
Norocul ei? Şi al meu, desigur? Că e cam simpatică şi zâmbeşte mult. Aşa nu se supără nici clienţii când le ajunge printre picioare, nici casierele pe care le toacă în continuu. Iar eu mai trăiesc să merg la cumpărături şi săptămâna viitoare. Cu nerăbdare, desigur!</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/cu-copilul-la-supermarket/">Cu copilul la supermarket</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/cu-copilul-la-supermarket/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Picii se distrează, părinţii îngenunchează</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/picii-se-distreaza-parintii-ingenuncheaza/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/picii-se-distreaza-parintii-ingenuncheaza/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 27 May 2015 19:01:02 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Fără categorie]]></category>
		<category><![CDATA[bani]]></category>
		<category><![CDATA[copii]]></category>
		<category><![CDATA[Disney]]></category>
		<category><![CDATA[distractie]]></category>
		<category><![CDATA[parinti]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://biancamorus.ro/?p=280</guid>

					<description><![CDATA[<p>A venit Mickey Mouse în România. Cu toata gaşca Disney după el. Sau aşa credeam eu. Ca un părinte deschis la plăcerile copilului, am zis că nu trebuie să ratăm momentul.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/picii-se-distreaza-parintii-ingenuncheaza/">Picii se distrează, părinţii îngenunchează</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><iframe title="Copiii se distreaza, parintii ingenuncheaza" width="592" height="333" src="https://www.youtube.com/embed/atHEKgm4gV8?feature=oembed" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" referrerpolicy="strict-origin-when-cross-origin" allowfullscreen></iframe></p>
<p>A venit Mickey Mouse în România. Cu toata gaşca Disney după el. Sau aşa credeam eu. Ca un părinte deschis la plăcerile copilului, am zis că nu trebuie să ratăm momentul. Ştiam că fiică-mea nu este ahtiată după personajele Disney, dar Minnie e o constantă în viaţa ei iar muzica şi dansul, la fel. Prin urmare am considerat că nu avem ce pierde. Asta dacă nu luăm în considerare banii daţi pe bilete. Ei bine, la faţa locului lucrurile nu au fost atât de simple.<br />
Pluto şi Daisy au lipsit cu desăvârşire, motiv pentru ca mândra să ţipe insistent după primul dintre ei. Iar Mickey, Donald, Goofy şi Minnie era mai mult de umplutură. Baza au fost alte personaje Disney, alt motiv pentru ca mândra să o ceară iar şi iar pe Minnie pe scenă. Am trecut peste momentele critice şi am păstrat distracţia. A ei, că eu m-am simţit cam cârcotaşă. Bine, sunt, dar parcă nu le-am căutat cu lumânarea. Textele mi s-au părut cam nepotrivite pentru copii. &#8222;Nu m-am apucat de fumat doar pentru că aşa mi-a spus doctorul&#8221; şi &#8222;Bogaţii merg cu caleaşca, săracii merg pe jos&#8221; m-au cam aricit rău de tot. Apoi, produsele puse la vânzare aveau preţuri demne de cluburile de fiţe din Mamaia, începând cu o banală apă, trecând prin punga de popcorn poleită parcă cu aur şi ajungând la jucăriile banale, dar care sigur au vreun diamant mic ascuns pe undeva. Pauza a părut menită strict să crească vânzările, căci puştii se distrau de minune şi nu simţeau nevoia să se oprească. Tocmai ce îi explicasem fiică-mii că nu pot să îi cumpăr jucăria pe care a văzut-o la alţi copii, pentru că magazinele sunt în afara sălii şi s-au şi înfiinţat vânzătorii ambulanţi printre scaune odată ce s-a aprins lumina. Costumele personajelor păreau mai degrabă desprinse din filme sexi decât din desene animate iar actorii mi s-au părut foarte slabi. Nu ştiau textul foarte bine şi de obicei erau întârziaţi. Sunt convinsă că cei mici, din fericire, nu au băgat de seamă lucrurile astea. Fiică-mea a vorbit de spectacol încă două săptămâni după, în fiecare zi. Deci per total, a meritat. Dar parcă tot mi-aş dori să nu fiu nevoită să îi explic după un spectacol că nu trebuie să discriminăm şi că banii nu sunt totul în viaţă.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/picii-se-distreaza-parintii-ingenuncheaza/">Picii se distrează, părinţii îngenunchează</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/picii-se-distreaza-parintii-ingenuncheaza/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
