Am avut și eu perioada, undeva în jurul vârstei de 2 ani ai Dianei, când o lăsam la desene sau pe Youtube, doar ca să am și eu câteva momente de liniște în care să fac treabă fără să aud ”Mama!” de 573 de ori pe minut. N-a ținut mult. Mi-am dat seama cât de mult greșesc și am lucrat eu cu mine să înțeleg ce e mai important în viață. Și am ales. Am ales să fac ce pot, când pot, am ales să dorm puțin, am ales să am timp pentru mine puțin spre deloc, dar să încerc să îi creez fiică-mii obiceiuri cât mai sănătoase.

De data asta n-am să vorbesc despre implicațiile psihologice și emoționale ale lăsatului copiilor necontrolat în fața ecranelor, prea mult. De data asta am ales să vă povestesc despre efectele asupra vederii. Și decât să vorbesc eu, am luat-o mai bine la întrebări pe dr. Roxana Cozubaș, medic specialist oftalmolog, de altfel o minunăție de om la care niciun copil nu comentează când ajunge la control.

Roxana, auzim mereu că nu e bine să stea copiii cu ochii în tot felul de ecrane. Vedem însă că foarte mulți copii chiar asta fac. Mă gândesc că poate adulții nu conștientizează cu adevărat pericolele. Așa că, te rog, explică-mi care sunt problemele, ce provoacă acest uitat în neștire la tv, tabletă etc.

În primul rând, trebuie să înțelegem de unde vin problemele legate de expunerea la ecrane. Din punct de vedere oftalmologic, porțiunea dăunătoare este dată de așa numita lumina albastră, prima parte din lumina vizibilă. Aceasta este răspunzatoare de apariția, în timp, a cataractei sau a degenerescenței maculare legate de vârstă. Acest efect este cumulativ în timp, astfel că, dacă expunerea a început foarte devreme în viață, vom asista la instalarea acestor boli prematur – cataracta la 40 de ani, de exemplu. Când alegeți proprietățile lentilelor ochelarilor de vedere, întrebați opticianul despre filtrul care blochează lumina albastră.

În al doilea rând, atunci când ochii privesc la distanță, acest lucru se face cu minimul de efort din partea structurilor oculare răspunzătoare. Lucrurile devin stresante din punct de vedere ocular atunci când obiectele sau ecranele se apropie de ochi – cu cât mai mic și mai aproape este un obiect, cu atât mai mare este efortul depus de ochi pentru a-l focaliza. Suprasolicitarea acestui sistem de focalizare la aproape (acomodație) poate duce în timp la apariția și dezvoltarea miopiei. Cum lecțiile nu le putem elimina din contextul vieții de zi cu zi a celor mici, măcar telefoanele și tabletele să le limităm din activitatea lor zilnică.

Cât e indicat să ne uităm la tv, pe categorii de vârstă? Îți recunosc că am auzit o grămadă de femei care vorbesc despre bebelușii lor care se uită la tv și ele sunt mândre de asta. Iar eu simt că văd negru în fața ochilor. Sunt eu exagerată?

Ca să răspund pe scurt: în niciun caz nu ești tu exagerată! Până de curând, Academia Americană de Pediatrie interzicea complet expunerea la ecrane digitale a copiilor sub 2 ani. Recent, acest ghid s-a schimbat, însă regulile nu s-au relaxat foarte mult!

Atunci când părinții mă întreabă care este timpul “normal” de petrecut în fața ecranelor, răspunsul meu este “cât mai puțin”. Sigur, o mămică ce stă mereu cu cel mic, mai are de făcut și treburi în casă sau poate își dorește câteva momente de relaxare, își va dori să apeleze la aceste dispozitive pentru câteva momente în zi.

Problema copiilor foarte mici – de 18 -24 de luni – este că, deși par că se uită cu atenție la imaginile proiectate de ecrane, creierul lor nu poate procesa imaginea percepută. Abia după vârsta de un an și jumătate, creierul face analogii între imaginea virtuală și cea din viața reală. Cel mai bine, copiii învață din interacțiunea cu persoanele din jurul lor. În acest sens, Academia Americană a relaxat recomandările și permite copiilor sub 18 luni să privească monitoarele pentru o conversație de tip “video-call” cu un bunic sau o altă rudă. În continuare, ideea de nu fi expuși la ecrane, sub această vârstă, este cea mai sănătoasă.

Când vine vorba de învățat, copiii percep cel mai bine realitatea atingând obiectele, pipăindu-le, aruncându-le și interacționând cu fețe cunoscute. De aceea, după 18 luni, până în 2 ani, Academia recomandă utilizarea ecranelor ca pe o carte, impunând condiția ca părintele să fie alături de copil și ca acesta să-i explice sau să-i repete ceea ce este expus pe ecran.

Din păcate, chiar și utilizarea televizorului ca fundal (“nimeni nu se uită la el, doar ascultăm muzică”) a fost dovedită că duce la întârziere în dezvoltarea limbajului. În momentul în care cel mic va ajunge la școală, deficitul de atenție își va spune cuvântul.

Timpul la ecran al copilului mai mare (între 18 luni și 5 ani), sănătos oftalmologic, nu trebuie să depășească o oră pe zi. Acest timp scade dacă există afecțiuni care pot fi agravate de aceste obiceiuri (miopie sau strabism, de exemplu). De asemenea, Academia interzice introducerea ecranelor în timpul meselor sau cu o oră înainte de culcare.

Copilul are deja miopie. Ce e de făcut? Mergem pe principiul „asta e, răul a fost deja făcut” și ignorăm avertismentele?

Recomandările generale pentru copiii miopi sunt:

• reducerea timpului petrecut în vederea de aproape la maximum o oră pe zi, mai ales la dispozitive electronice
• controlarea poziției la scris/citit, respectând minim 30-40 cm între ochi și obiectul privit
• petrecerea a cel puțin o oră pe zi afară, în aer liber, evident, fără a sta pe telefon, în acest timp
• controale ulterioare se vor efectua la fiecare 6 luni, deoarece inclusiv nepurtarea unei dioptrii corespunzătoare duce la creșterea miopiei.

Acestea fiind spuse, eu m-am alăturat fără să stau pe gânduri campaniei inițiată de OPTIblu, care ne încurajează să ieșim la joacă cu ai noștri copii, să petrecem cât mai mult timp în natură.

Și să nu uităm, oricând e soare, să purtăm ochelari cu lentile polarizate. Aceștia blochează razele soarelui care se reflectă din apă, zăpadă sau vreo suprafață vitrată și, mai important, blochează razele UV în proporție de 100%.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Tu ce amintiri îi lași copilului tău? appeared first on Bianca Moruș.

Ora 7.30. Da, nici eu nu vreau să ştiu cum arată ora aia în week-end dar nu mai e ca şi cum aş avea de ales.

În timp ce eu îmi strâng mai tare perna în braţe, aud aproape şoptit şi mieunat:

– Mamiii!

Nu, nu vreau. Nu aud nimic. Nu vreau să aud.

– Mamaaaa! (un pic mai vocal)

Te rog, te rog, fă o minune şi culcă-te la loc. Te rog, te rog din sufletul meu adormit.

– Mama, m-am trezit. Vino!

– Nuuuu!(cu o voce sfârşită)

– N-auzi că m-am trezit?

– Vino tu la mine, să mai dormim puţin.

– Ce?(ăsta a fost deja urlat)

– Vreau să mai dorm.

O aud cum bombăne, cum alunecă uşor din pat şi apoi îi aud paşii pe parchet. Se apropie tiptil, de parcă n-ar vrea să mă deranjeze. De câte ori v-am spus să nu credeţi în aparenţe? Îşi lipeşte faţa de a mea şi stă câteva secunde aşa, respirându-mi în nas. Deschid un ochi.

– Mama! (Amuzată)

– Mmmm.

– Hai, mama! Hai să ne trezim!

– Eu vreau să mai dorm. Hai lângă mine!

– Eu nu mai vreau. Ridică-te şi hai să ne jucăm!

– Bine, dar mai stăm 5 minute.

– Biiine!

Se ghemuieşte în braţele mele şi începe să toarcă.

– Mami, ce mă bucur că eşti tu mama mea. Eu am vrut să fii mama mea. Când nu eram eu aici, eram ca bacteriile(nu le vezi, dar există), mi-am dorit foarte mult ca tu să fii mama mea şi uite, acum aşa este.

În timp ce eu mustăcesc şi o pup tandru pe părul care miroase a miere(din fericire, de la şampon, că încă nu a ajuns la borcan), gândindu-mă ce copil minunat, blând şi bun am, aud:

– Buna dimineaţa! Gata, acum ne trezim. Hai, că avem prea multe de făcut ca să mai stai să dormi.

Ziceam blând şi bun? Mă scuzaţi. Încă nu mi-am băut prima cafea a zilei.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Dimineţile de weekend cu cel puţin un copil prin preajmă appeared first on Bianca Moruș.

Şi pentru că deja numărăm zilele până începe distracţia, am zis să pun cu liniuţă câteva dintre evenimentele minunate de care vom avea parte acolo.

–          Pe 17 iunie, la ora 20.00, vedem în premieră cel mai nou spectacol Gaşca Zurli, Cinghilinghi.

–          Scena de magie va fi ocupată, pe rând, de TeoMagic Show, Magitot, magicianul Bogdan şi Fun Science.

–          Pe 17 iunie, la ora 18.00 ne adunăm să intrăm în Cartea Recordurilor. Cântăm şi dansăm împreună Rempompi. Cu cât suntem mai mulţi, cu atât distracţia va fi mai mare.

–          Workshop Kendama – cred că după asta nu mai scap fără să cumpăr una.

–          Insula creativităţii Lego, unde copiii vor putea să îşi lase imaginaţia să zburde şi să construiască.

–          Teatrul de Păpuși Puck din Cluj Napoca, Teatrul Momolino, Teatrul Zurli, Alina Manole și simpaticul rățoi Adalbert au pregătit spectacole captivante.

–          Magicianul Marian Râlea vine cu surprize, jocuri şi provocări pentru cei mici dar şi pentru cei mari.

–          Planeta Clounella, cea mai colorată, numeroasă şi veselă echipă de animatori din Republica Moldova vine în Zurlandia cu dansuri, provocări, face painting.

–          Căsuța Zurli, cea mai vesela și colorată căsuță din toate câte există, își deschide ușile pentru copii. În căsuță stau prin rotație, de dimineață până seara Fetita Zurli, Clopoțel, Zdrăngănel, Truli, Yuppi, Băiețelul Zurli, Vrājimāturica și Zâna bună iar accesorii, recuzită din spectacole, obiectele personale ale personajelor și jucăriile lor sunt expuse acolo.

–          Week-end-ul se încheie în stil mare, cu un spectacol Smiley.

Sigur, acestea sunt doar câteva dintre surprizele pregătite pentru week-end-ul minune. Pe celelalte le descoperim împreună, sâmbătă şi duminică.

Noi am fost deja în inspecţie şi pot să vă spun că am plecat de acolo doar cu promisiunea că ne vom întoarce. În week-end, după cum v-am spus deja.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Voi când v-aţi jucat ultima oară cu copilul vostru? appeared first on Bianca Moruș.

Nu e greu de înţeles că o asemenea atitudine face mai mult rău decât bine. Părinţii au impresia că îi sprijină şi îi ajută să aibă success în viaţă, cei mici îşi doresc să le facă adulţilor pe plac. Şi nu e nicio surpriză că atunci când faci lucruri care nu te reprezintă nefericirea vine mai repede ca un taifun în plin sezon de furtuni. Iar mie îmi place să cred că niciun părinte nu va pune în mod conştient ambiţiile sale înaintea fericirii propriului copil.

Dar pentru că eu nu sunt un specialist în domeniu, am cerut părerea unuia. Am stat de vorbă cu Alexandra Dascăl, manager educaţional al Acorns Nursery despre modalităţile potrivite prin care putem să ne susţinem copilul încă din primii ani de viaţă în luarea celor mai bune decizii pentru viitorul său. Iar asta nu înseamnă să îl înscrii la toate cursurile care îţi apar în faţa ochilor, să îl trimiţi constant la meditaţii, să îi ocupi tot timpul cu ceva. Copilul are nevoie de timp pentru joacă, de timp liber în care să se poată cunoaşte.

Iată o listă care ne poate fi de mare ajutor:

1. Încearcă să îi dai celui mic cât mai multe opţiuni. – “În grădiniţă îi încurajăm pe copii să exploreze activităţi cât mai variate – ştiinţă, matematică, scris, joc imaginar, expresivitate artistică. De exemplu, atunci când un copil arată un interes special faţă de muzică, folosim muzica pentru a intermedia şi alte activităţi: învăţăm numerele, literele, etc.”
2. Urmăreşte-l în timp ce se joacă. – “Pentru cei mari joaca poate părea o pierdere de timp sau o metodă de relaxare, în cel mai bun caz. Pentru copii joaca, jocul este esenţial. Este cea mai bună metodă de învăţare şi dezvoltare. Iar dacă tu îţi urmăreşti copilul în timpul acesta vei afla indicii valoroase despre el, despre ce îi place şi cum reacţionează în diverse situaţii. Poţi avea surpriza să afli că el ştie chiar mai multe decât aveai tu impresia că ştie.”
3. Arată-i dragostea ta necondiţionată. – “Cercetările au relevat faptul că atunci când părinţii îşi arată susţinerea şi dragostea pentru copii, aceştia se simt mai încrezători în propriile forţe şi în abilitatea de a alege corect pentru viitorul lor. Iar aceşti copii chiar reuşesc să facă alegeri corecte mai târziu, în viaţă.”
4. Nu îi critica interesele. – “Validează-le, mai degrabă, pe cele care ţi se par benefice.”
5. Nu insista şi nu îl presa. – “Pasiunile şi interesele sunt diferite de la individ la individ şi evoluează în timp. Insistând ca cei mici să îşi găsească pasiunea le limitează acestora posibilitatea de a afla cu ce anume se conectează şi posibil să îi ţină departe de oportunităţile oferite de viaţă.”
6. Nu-i cenzura libertatea de exprimare. – “Fii un confident pentru copilul tău, nu-l învăţa să se ascundă de tine. Cu cât îi vei interzice să îşi expună părerile, cu atât îl vei îndepărta mai mult.”
7. Pune-l în situaţia de a lua decizii încă de mic. – “De exemplu, îţi poţi întreba copilul de trei ani care sunt jucăriile pe care doreşte să le ia în parc, arătându-i toate opţiunile. Cu timpul va creşte, în acelaşi timp va creşte şi importanţa deciziilor iar el va şti să analizeze opţiunile.”
8. Încurajează diversitatea culturală şi egalitatea între sexe. – “O persoană tolerantă şi prietenoasă se adaptează cu uşurinţă şi ştie să se facă plăcută.”

Acestea fiind spuse, am să închei cu o experienţă personală. La un moment dat, copilul din dotare, pe atunci în vârstă de vreo 3 ani şi câteva luni, a insistat să îl duc la cursuri de dans. Având în vedere vârsta şi încăpăţânarea caracteristică, am fost reticentă la idee dar am zis să încercăm, să vedem ce iese. La prima lecţie a urmărit profesoara cam jumătate din timp, după care fiică-mea a dansat după bunul plac. La a doua lecţie, după zece minute a decis să plecăm. Şi am plecat, pentru că nu vedeam rostul să o forţez să facă ceva ce nu îi este pe plac. Mi-a explicat că nu îi place ce o învaţă profesoara şi că ea dansează oricum mai bine decât îi arăta instructoarea. Acum, trebuie să fiu sinceră cu voi şi să vă spun că avea dreptate.

Nu pentru că ar fi pitica mea vreun talent ieşit din comun, dar profesoara respectivă nu era atentă la reacţiile copiilor ci ţinea cu dinţii de ceea ce credea ea că trebuie să le arate. Fiică-mii încă îi place la nebunie să danseze dar acum spune că vrea să mai aştepte până să încerce un alt curs de dans. Iar eu nu mă grăbesc nicăieri.

Sursa foto: Facebook Acorns Nursery

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Ambiţiile părinţilor vs fericirea copiilor appeared first on Bianca Moruș.

The post Problema „sora” la unicul copil appeared first on Bianca Moruș.

sursa foto: comluv.com

The post De ce e bine să ai copii(varianta childish) appeared first on Bianca Moruș.

1. Nu-l forţa să mănânce dacă nu îi e foame şi nu-l obliga să se hrănească cu un anumit aliment, doar pentru că ai auzit tu că e sănătos. Nu păţeşte nimic copilul dacă nu mănâncă broccoli. Nici tu nu ai avut de suferit pentru că nu ai mâncat spanac, de exemplu.

2. Nu-l obliga să facă balet, karate sau şapte limbi străine doar pentru că ţi-ai fi dorit să le faci tu cândva. Neîmplinirile tale pot deveni traumele lui. Lasă-l să aleagă şi să afle el ce-i place şi ce nu.

3. Nu-i spune tu că o anumită persoană este într-un fel sau în altul. Lasă-l pe el să îşi facă o părere despre cineva, chiar şi greşită.

4. Nu-l minţi, sub pretextul că îl protejezi. La un moment dat minciuna va ieşi la iveală iar el îşi va pierde încrederea în tine. Poţi găsi o variantă acceptabilă a adevărului în funcţie de vârsta copilului.

5. Nu folosi într-o negociere aşa-numitul argument „Pentru că aşa spun eu şi eu ştiu mai bine”. O explicaţie logică, care însă poate lungi discuţia, are întotdeauna mai multe şanse de câştig.

6. Nu-i spune că a făcut alegeri proaste. Dacă el, în acel moment, e mulţumit de ele, rişti ori să te transformi în duşmanul lui, ori să îi zgâlţâi încrederea în el şi să facă greşeli mai mari în viitor. Şi poate ce ţie ţi se pare o alegere proastă, pentru el e ceea ce are nevoie în acel moment.

7. Când realizează că a greşit, nu-i spune că ai avut dreptate. Spune-i că eşti lângă el şi că e o ocazie bună să înveţe din erorile lui.

8. Nu-l lua cu forţa de la locul de joacă doar pentru că vrei tu să ajungi acasă în fix cinci minute. Nici ţie nu îţi place să pleci de la manichiură înainte să ţi se usuce oja.

9. Nu-ţi place muzica pe care o ascultă? Adu-ţi aminte că nici mamei tale nu i-a plăcut prea tare când ai ajuns acasă cu un teanc de tricouri cu capete de mort pe ele şi ţi-ai făcut franjuri blugii pe care a dat o avere.

10. E comod să ţipi la copil, ca să îţi impui punctul de vedere. Dar câştigi doar pe moment. Sau aşa crezi tu, că e un câştig. Pe termen lung, oricum nu o să te mai audă. Tu vei urla tot mai mult şi tot mai tare iar el te va ignora tot mai uşor.

The post Ce ţie nu-ţi place, mai ales copilului tău nu-i face appeared first on Bianca Moruș.

The post Caut tir să plec în concediu cu copilul appeared first on Bianca Moruș.

Poate par dure, dar replicile de genul ăsta îmi aduc liniştea în 2 timpi şi 3 mişcări. Şi ştim cu toții ce gălăgie e la locurile de joacă.

The post Scorpia cu chip de mamă appeared first on Bianca Moruș.