Fiecare zi este o cursă continuă, în fiecare zi risc să întârzii undeva, în fiecare zi fiecare acţiune este contracronometru.

M-am uitat iar la ceas, apoi am băgat telefonul în geantă şi am ridicat ochii spre cer. Soarele era acolo şi mă încălzea blând. Un amestesc de bleu deschis, verde, alb şi roz plutea deasupra mea şi eu nu avusesem ochi pentru el până atunci. Mă grăbeam, deşi nu mă grăbeam.

Şi în acel moment am redus viteza, mi-am reamintit ce este aceea o plimbare. Am tras aer adânc în piept şi am zâmbit. Apoi am început să privesc cu atenţie la tot ce era în jurul meu: iarbă, flori, copaci, oameni. Îmi aduc aminte că în copilărie asta era una dintre activităţile mele preferate – să observ lucrurile de lângă mine.

Adoram să merg desculţă prin iarba răcoroasă.

Să stau întinsă pe pământ şi să descopăr forme în norii ca de vată de zahăr.

Să descopăr constelaţii, să pândesc stelele căzătoare şi să-mi pun dorinţe.

Să visez cu ochii deschişi, să-mi construiesc lumi fantastice şi bune.

Să mă dau cu sania printre copaci.

Să rup pâinea sau cozonacul abia scoase din cuptor şi să mănânc cu poftă, fără teama că „o să mă doară burta”.

Să mănânc corcoduşele când au încă miezul crud.

Să râd tare, fără să mă gândesc că aş putea deranja pe cineva.

Să citesc până dimineaţa fără să mă gândesc că a doua zi nu mă voi putea trezi.

Să dansez ore întregi fără să simt urmă de oboseală.

Sunt lucruri atât de simple, dar care-mi aduceau atâta bucurie. Şi pe care le-am dat uitării în goana după carieră, bani, crescut copil şi alte lucruri de-ale maturităţii. Ieri mi-am dat seama cât de mult îmi lipsesc şi cât de rău îmi face goana nebună numită generic viaţă.

N-am idee dacă voi putea schimba ceva. N-am idee dacă mâine îmi voi mai găsi cele câteva minute în care să respir, să privesc şi să simt. Ştiu doar că voi încerca şi vă doresc şi vouă să deschideţi geamul dimineaţa, să ascultaţi trilul păsărilor şi să vă amintiţi pentru ce trăiţi.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Ziua în care am reuşit să nu mă mai grăbesc appeared first on Bianca Moruș.

Acum vreo 2 ani am cunoscut o fată minunată, o fată care în puținul ei timp liber, înainte sau după serviciu, era voluntar pentru copiii bolnavi de cancer. Și nu doar că mergea să ajute, dar îi ținea de mână, se juca cu ei, îi făcea să râdă pentru ca după ce pleca de acolo, să plângă pentru ei. Încă face asta și eu tot n-am înțeles de unde are atâta putere și voință. Cu atât mai mult cu cât nici acasă lucrurile nu sunt deloc bune.

În urmă cu 7 ani tatăl ei era diagnosticat cu Adenocarcinom de prostată gradul III, scos Gleasson 7. A urmat radioterapia externă la Spitalul Colțea din București și 2 ani de tratament hormonal. În 2015 însă unul dintre noduli s-a reactivat, iar biopsia a arătat că are de-a face cu același tip de tumoră. Crioterapia urmată a luat din conturile familiei toate economiile și ceva peste. 5400 de euro au cheltuit pentru ca domnul Dorel să fie bine. Și așa a și fost până anul trecut, când toamna a venit cu o nouă lovitură: un cancer mult mai agresiv, cu scor Gleasson 9.

Singura lui șansă la viață este prostatectomia radicală laparoscopic asistată de robotul Da Vinci. Operația este deja programată pentru joia viitoare, 7 martie la spitalul Sfântul Constantin din Brașov. Costă 13.000 de euro, iar fetele domnului Dorel, Gabriela și Maria, au reușit să strângă cea mai mare parte din bani. Mai au însă nevoie de 4.500 de euro ca să acopere toate costurile și să își ajute tatăl să rămână în viață.

Ajutați-mă să le salvăm familia. Știu că împreună facem minuni. Am mai făcut și vom mai face. Puteți dona direct în contul cu numărul RO67RNCB0130007280790025 deschis la Banca Comercială Română, pe numele Ungureanu Dorel. Sau, dacă aveți firmă, cât de mică, cât de mare, puteți dona 20% din impozitul pe venit. Trebuie doar să îmi scrieți și vă dau toate detaliile pentru contractul de sponsorizare.

Ce spuneți? Oferim împreună cel mai frumos mărțișor din lume, mărțișorul pentru viață?

The post Mărțișor pentru viață appeared first on Bianca Moruș.

·         Nu sta picior peste picior, că va ieşi copilul cu picioarele strâmbe. – Toţi copiii se nasc cu picioarele strâmbe şi nu are legătura cu modul în care le-a ţinut mama pe ale ei în sarcină. Apoi, celor mai norocoşi şi cu genetică bună, li se vor îndrepta. Ceilalţi vor învăţa ce haine să poarte ca să îi avantajeze.

·         Nu te tunde în sarcină, că îi scurtezi viaţa copilului. – Singurul lucru pe care îl scurtezi în această situaţie este părul. Deşi, datorită vitaminelor luate în acea perioadă, eu păr mai frumos ca în sarcină n-am avut decât în copilărie. Acum, în schimb, mă tund ca să mi se pară că îmi cade mai puţin.

·         Dacă bebeluşul are un semn din naştere înseamnă că mama a furat ceva în timpul sarcinii. – În realitate, dacă cel mic are un astfel de semn înseamnă doar că a avut un surplus de melanină în zona respectivă. La cât fură unele când sunt însărcinate, ar trebui să le iasă copiii dalmaţieni. Pe de altă parte şi fiică-mea are un semn din naştere şi singurul lucru la care m-am gândit când l-am văzut a fost că sigur n-au cum să mi-o încurce în maternitate, că o să o recunosc orice ar fi. Na, fiecare cu obsesiile lui.

·         Să îi cumperi haine sau lucruri copilului înainte de sarcină e semn rău, se va îmbolnăvi sau va muri. – Să nu cumperi lucrurile necesare înainte să naşti înseamnă să te duci cu capul după ce naşti. Când o să stai non-stop cu bebeluşul agăţat de tine, chiar crezi că îţi mai arde să alergi după haine, cărucioare, pătuţ şi alte minuni? Şi din maternitate cu ce îl scoţi? Îl trimiţi cu barza acasă, pe principiul că a făcut treabă bună şi prima oară?

·         Dacă pofteşti la sărat o să naşti băiat, dacă pofteşti la dulciuri o să naşti fată. – Eu am poftit la genţi şi pantofi şi totuşi n-am născut nici troller, nici cizmă.

·         Dacă strigi copilul pe nume înainte de botez, va avea mari necazuri. – Acum, fie vorba între noi, o să îi spuneţi copilul în fel şi chip, după toate strâmbăturile şi figurile pe care le va face. Veţi trece de la „iubirea mea” la „porcuşorul meu” în decurs de 15 secunde. Faptul că îi spuneţi pe nume nu face decât să îl facă conştient de acesta. Poate aduce necazuri în schimb un nume care să îl facă să se simtă penibil şi care le dă ocazia altora să îl ia peste picior.

·         Nu atinge un animal în timpul sarcinii, că vei avea un copil păros. – Mai bine, în loc să privaţi un animal de o mângâiere, vă uitaţi prin familie, să vedeţi cam cât de păroşi sunt cei apropiaţi. Iar cea mai logică explicaţie în acest caz o reprezintă analizele hormonale, interpretate de un endocrinolog.

·         Nu purta mărgele în timpul sarcinii pentru că va avea copilul cordonul ombilical în jurul gâtului. – Dacă nu cumva mărgelele sunt conectate într-un mod dubios la cordonul ombilical, staţi liniştite. N-au treabă una cu alta. Eu n-am purtat deloc(nu din superstiţie, ci pentru că nu îmi plăceau în mod deosebit) dar fiică-mea s-a înfăşurat în cordon de zici că voia să se facă mumie.

·         Să nu se aşeze un străin sau un bărbat pe patul tău, pentru că o să pierzi laptele. – Laptele nu se pierde nici că vine cineva în vizită, nici că se uită vreunul cruciş la tine. Iar bărbatul are şi el dreptul să doarmă lângă nevasta şi copilul lui, plus că poate fi de mare ajutor. Şi cu cât e el mai aproape şi mai de ajutor, cu atât mai multe şanse are femeia să nu piardă laptele.

·         Să nu scoţi copilul din casă până la botez că va fi deocheat sau va avea necazuri. – Copilul trebuie scos la aer cât mai des şi mai mult, dacă vremea o permite. Necazuri va avea dacă e ţinut aiurea în casă, în loc să respire aer curat.

Voi ce alte superstiţii aţi mai avut de înfruntat?

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

The post Top 10 superstiţii referitoare la sarcină şi lăuzie appeared first on Bianca Moruș.

Alergăm toată viaţa după lucruri bune, lucruri scumpe, un trai lejer dar uităm că tot noi suntem cei care ne-o conducem. Uităm să zâmbim doar pentru că a apărut soarele pe cer. Şi pentru că noi îl vedem. Nu mai simţim mirosul de tei abia înflorit şi nu mai mergem desculţi prin iarbă, nu cumva să ne agaţe vreo capuşă. Nu mai sorbim cuvintele copilului la serbare pentru că suntem cu ochii în telefon, să vedem ce-a făcut copilul altuia. Ne plângem că nu mai avem timp pentru noi dar uităm să ridicăm privirea din ecran. Suntem nostalgici când îi privim pe alţii în timp ce aleargă şi râd ân hohote dar noi nu ne ridicăm de pe bancă.

Nu e rău să vrei, dar când nimic din ce obţii nu îţi mai aduce satisfacţie, posibil că ai greşit undeva. Şi poate e bine să pui un pic viaţa pe pauză. În acel moment s-ar putea să descoperi că ai chiar mai multe decât ai nevoie. Şi că ţi-e bine şi cu mai puţin. Şi că de fapt puţinul înseamnă atât de mult.

sursa foto: theotherpages.org

The post Disperarea de a avea appeared first on Bianca Moruș.

The post Despre mândrie, fără (pre)judecată appeared first on Bianca Moruș.

Acum trei ani mi-am cunoscut minunea cu ochi gri şi gură mare, la propriu şi la figurat.

Era cel mai gălăgios copil din toată maternitatea. Voia mâncare, voia dragoste, în principiu voia tot. Şi aşa a şi rămas. Singura schimbare este că acum şi verbalizează ceea ce îşi doreşte, deci nu mai poţi pretinde că nu înţelegi ce vrea. Zâmbetul ei face cât toată averea din lume. Râsul ei molipsitor este cea mai frumoasă muzică ce-a fost vreodată inventată.

Când a apucat prima dată ceva cu mâna ei am crezut că o să leşin de fericire.

Când a început să silabisească ma-ma m-am topit precum un cub de gheaţă la 40 de grade celsius. Când a făcut primii paşi m-am simţit de parcă am făcut eu primii paşi pe lună.

M-a învăţat să mă bucur de lucrurile mărunte din viaţă.

Să-mi placă din nou zăpada. Să râd în hohote. Să dansez în ploaie.

Am învăţat că niciodată lucrurile nu vor mai sta la locul lor.

Şi nici copilul nu va sta unde îl pui.

Am învăţat să mă prostesc şi să mă joc.

Iar eu încerc să o învăţ despre lucruri frumoase. Despre importanţa prietenilor.

Despre iubire.

Despre feminitate, deşi aici îmi da ea mai multe lecţii.

Despre faptul că nimic nu este imposibil. Şi că poate face pasiune pentru lucruri „pentru băieţi”.

Despre faptul că nu trebuie să facă parte din turmă, ci să fie fericită. Despre faptul că nu trebuie să îşi dorească mereu să câştige şi că simpla existenţă poate să fie mult mai satisfăcătoare. Despre faptul că poate să renunţe la ceva dacă simte că nu îi aduce mulţumire. Despre faptul că nu e o ruşine să te joci. E mai dureros să nu mai ştii cum să faci asta.

Vreau să ştie că oamenii sunt răi şi buni, în acelaşi timp. Că îşi pot schimba părerile dar nu se pot schimba ca fiinţe. Că e bine să îi ai aproape, dar e excelent să te poţi baza întotdeauna pe tine. Vreau să ştie că voi fi întotdeauna aproape de ea, la rău şi la bine.

Pentru că ea este Dumnezeul meu. Ea este cea care mă coboară şi apoi mă ridică deasupra norilor. Ea este sângele şi inima mea. La mulţi ani, fata mea! Be you, not them!

The post Fericirea are chipul ei appeared first on Bianca Moruș.

The post Ce m-a (re)învăţat copilul meu de nici 3 ani appeared first on Bianca Moruș.

sursa foto: www.popsugar.com

The post Secretele longevităţii appeared first on Bianca Moruș.

The post Manifest pentru romantism appeared first on Bianca Moruș.

Pe scurt, domnişoara încearcă să ne convingă de ce e bine să nu facem copii. Şi a găsit 100 de motive pentru care ar trebui să nu procreăm. Găsiţi mai jos o mică selecţie.

1. Vei fi mai fericită şi ai mai multe şanse să nu pici în depresie. – Vai, dar motive de depresie se găsesc pe toate drumurile dacă eşti predispus la aşa ceva. Fie că ţi se rupe o unghie, fie că ai făcut pană în timp ce întârziai deja la o întâlnire importantă, dacă vrei să uiţi de fericire, n-ai nevoie de un copil ca să te dea peste cap.

4. Vei putea face economii ca să te bucuri de o pensie liniştită. – Aici nu pot să combat. Pot doar să sper că voi ajunge la pensie. Şi dacă o să fie mizerabilă, poate o să îmi dea copilul un colţ de pâine.

6. Te poţi dedica în totalitate carierei. – Sigur, poţi face asta. Aşa cum poţi să nu îţi faci treaba chiar şi dacă nu ai un copil, doi – şapte acasă.

7. Poţi să îţi duci la îndeplinire studiile. – Nu că nu aş cunoaşte o grămadă de mame care şi-au terminat studiile după ce au născut, dar cele mai multe dintre noi decid să facă un copil mult după ce au făcut o facultate, eventual un master şi şi-au construit şi o carieră, aşa cum e la modă să spunem.

11. Animalele tale vor primi toată dragostea şi atenţia pe care o merită. – Recunosc că aici am râs în hohote. Nu e cazul de comentarii suplimentare.

12. Poţi mânca orice vrei, la orice oră vrei, fie că e vorba de un prânz exotic sau fursecuri cu ciocolată. – Aici femeia are dreptate în mare parte. Numai eu ştiu cum pândeam să adoarmă copilul ca să dau iama în sertarul cu dulciuri. Problema este că apoi mă împiedicam de cântar. Iar asta se poate şi cu, şi fără copil.

17. Vei avea parte de un somn liniştit întreaga noapte. – N-oi dormi eu chiar toată noaptea, dar mai bine ca acum n-am dormit niciodată. Se prea poate să se tragă de la oboseala cronică, dar de ce să fim cârcotaşi?

21. Vei afecta mai puţin mediul înconjurător decât prietenii tăi cu copii. – Are o scuză. Articolul e scris înainte să apară scandalul Volkswagen.

43. Vei îmbătrâni mai greu şi vei avea mai puţine riduri decât prietenele tale cu copii. – Domnişoara cred că nu a auzit de genetică. Sper ca moştenirea ei în acest sens să fie una bună, ca să nu pice în depresia celor cu riduri şi fără de copii.

52. Nu te vei confrunta cu greţurile de dimineaţă. – Posibil ca tânăra să nu fi aflat că sarcina ţine doar 9 luni şi oricum nu e obligatoriu să ai greţuri în acest timp. Pe de altă parte, dacă ai o bilă leneşă, ai „şansa” să ai greţuri o viaţă întreagă.

81. Nu te vei simţi vreodată prost din cauza copilului tău. – Dar poţi găsi o mie de alte motive să te simţi aiurea. De exemplu: pleci de acasă îmbrăcată la patru ace şi încălţată cu papuci model tigru. Sau pui ciorapii dar uiţi fusta şi afli asta abia în staţia de autobuz. Sau ai deschis gura înainte să gândeşti.

88. Animalele tale pot alerga nestingherite prin casă fără să se teamă că se va aşeza cineva pe ele, că vor fi lovite sau trase de urechi. – Vezi răspunsul de la punctul 11.

93. Vecinii tăi vor fi foarte mulţumiţi să locuiască lângă tine. – Mie mi se pare mai important dacă tu eşti mulţumită de vecinii tăi.

Să nu ne înţelegem greşit. Nu militez nici pentru viaţa cu copii, nici pentru viaţa fără copii. Fiecare ştie ce e mai bine pentru el. Sau cel puţin aşa ar trebui. Dar m-am distrat teribil citind acest articol, mai ales că acum 15 ani m-aş fi regăsit în multe dintre spusele tinerei.

sursa foto: diapersandtutus.wordpress.com

The post 100 de motive ca să nu faci copii appeared first on Bianca Moruș.