<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>liniste Archives - Bianca Moruș</title>
	<atom:link href="https://www.biancamorus.ro/tag/liniste/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://www.biancamorus.ro/tag/liniste/</link>
	<description>Un blog despre ce văd, ce simt şi ce cred</description>
	<lastBuildDate>Sun, 28 Aug 2016 14:06:43 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	

<image>
	<url>https://www.biancamorus.ro/wp-content/uploads/2024/04/cropped-WhatsApp_Image_2024-04-24_at_14.13.19-removebg-preview-1-32x32.png</url>
	<title>liniste Archives - Bianca Moruș</title>
	<link>https://www.biancamorus.ro/tag/liniste/</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Muntele vrăjit. Realitatea, nu cartea</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/muntele-vrajit-realitatea-nu-cartea/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/muntele-vrajit-realitatea-nu-cartea/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 28 Aug 2016 14:06:43 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Fără categorie]]></category>
		<category><![CDATA[#civilizatie]]></category>
		<category><![CDATA[#vacanta]]></category>
		<category><![CDATA[concediu]]></category>
		<category><![CDATA[lac]]></category>
		<category><![CDATA[liniste]]></category>
		<category><![CDATA[munte]]></category>
		<category><![CDATA[relaxare]]></category>
		<category><![CDATA[zen]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://biancamorus.ro/?p=3854</guid>

					<description><![CDATA[<p>Am stat câteva ore acolo şi am plecat ca un bebeluş. Curată în creier şi suflet, cu o stare de linişte ce nu mi-a fost dat vreodată să simt. O singură urma de regret mi-a rămas.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/muntele-vrajit-realitatea-nu-cartea/">Muntele vrăjit. Realitatea, nu cartea</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><span style="font-family: Calibri">Am ajuns astă-vară(zici că a trecut deja un veac) într-un loc uitat de lume, unde poposeşti doar dacă îţi doreşti cu adevărat. Cătunul Alunu, pitit în munţi, pe lângă Valea Drăganului nu e un loc în care să nimereşti din greşeală. Trebuie să mergi mult, să te rătăceşti dar să nu renunţi, să te întorci din drum şi să speri. După vreo oră şi ceva de mers, un camion blocat şi câteva semne de întrebare, raiul şi-a deschis porţile sub ochii mei.</span></p>
<p><img fetchpriority="high" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3856" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/lac-225x400.jpg" alt="lac" width="225" height="400" /></p>
<p><span style="font-family: Calibri">Peisaje ireale, lumină perfectă, câteva case răzleţe, încă vreo 2 în construcţie. De altfel doar zgomotul făcut de muncitori te mai ţinea cu picioarele pe pământ. Altfel ai fi simţit foarte bine că poţi şi să zbori acolo. Pentru că acolo totul pare posibil.</span></p>
<p><img decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3857" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/casa-400x225.jpg" alt="casa" width="400" height="225" /></p>
<p><span style="font-family: Calibri">Venisem cu un gând. Să-l caut pe dom’ profesor. Nu ştiam despre el decât că e omul locului. Atât şi nimic mai mult. La căsuţa lui, desprinsă parcă din poveştile acelea frumoase, bune de citit la gura sobei, într-o iarnă geroasă, nu era nimeni. Mă gândeam că îl găsesc pe malul lacului, la bărci. Nu era nici acolo. M-am aşezat în iarbă, printre flori şi gângănii care nicăieri nu par mai prietenoase ca acolo, zicându-mi în gând că stau câteva minute, cât să îmi umplu inima şi plec mai departe. </span></p>
<p><img decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3858" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/barca-225x400.jpg" alt="barca" width="225" height="400" /></p>
<p><span style="font-family: Calibri">N-am idee cât a trecut până când am văzut 2 bărci în zare şi apoi am început să aud chiotele care veneau dinspre ele. Au coborat câţiva adulţi şi nişte copii, nici unul mai mare de 5 ani. Ciripeau veseli, de parcă toată lumea a lor era. De fapt, aşa şi era. Pe dom’ profesor l-am recunoscut dintr-o privire, fără să-l fi văzut vreodată până atunci. Înalt, atletic, cu o voce baritonală dar extrem de blândă. </span></p>
<p><span style="font-family: Calibri">Din momentul în care el a deschis gura noi toţi am cam amuţit. Avea o mie de poveşti pe minut, nu răspundea niciodată cu adevărat la o întrebare pentru că îţi dădea ţie ocazia să extragi răspunsul. Ştia de toate: poezie, proză, fizică, matematică, geografie. El a fost însă o viaţă profesor de educaţie fizică. Şi educaţie a făcut toată viaţa. Apoi a adus copii în tabere la Alunu. Îi învăţa să vâslească, să cucerească muntele dar să îl respecte, să trăiască. Acum nu mai face asta. Nu că nu i-ar placea, dar n-are cum să îndeplinească normele cerute de Minister. La Alunu n-ai semnal la telefon sau internet. Oricum nu ţi-ar folosi, căci nici curent nu e acolo. Apa e trasă din munte, de la vreun kilometru şi ceva depărtare. Practic, nu e nici urmă de civilizaţie. În realitate, acela este unul dintre cele mai civilizate locuri ce poate exista pe pământ.</span></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3859" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/vin-3-225x400.jpg" alt="vin" width="225" height="400" /></p>
<p><span style="font-family: Calibri">Am stat câteva ore acolo şi am plecat ca un bebeluş. Curată în creier şi suflet, cu o stare de linişte ce nu mi-a fost dat vreodată să simt. O singură urma de regret mi-a rămas. Că nu am reuşit să văd muzeul lui dom’ profesor, pe care tocmai îl renova. Dar îl voi vedea. Pentru că mă voi întoarce.</span></p>
<p><span style="font-family: Calibri">P.S.: Un om tare drag mie, despre care am mai scris <a href="http://biancamorus.ro/keep-it-simple/un-loc-de-ramas-sau-macar-de-intors/">aici</a>, mi-a arătat câteva din comorile lui dom’ profesor, costume populare adunate de-a lungul anilor chiar de dumnealui.</span></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3860" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/costume1-225x400.jpg" alt="costume1" width="225" height="400" /></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3862" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/costume-1-400x225.jpg" alt="costume" width="400" height="225" /></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3863" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/costume2-225x400.jpg" alt="costume2" width="225" height="400" /></p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/muntele-vrajit-realitatea-nu-cartea/">Muntele vrăjit. Realitatea, nu cartea</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/muntele-vrajit-realitatea-nu-cartea/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Un loc de rămas. Sau măcar de întors</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/un-loc-de-ramas-sau-macar-de-intors/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/un-loc-de-ramas-sau-macar-de-intors/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 10 Aug 2016 07:00:14 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Fără categorie]]></category>
		<category><![CDATA[#suflet]]></category>
		<category><![CDATA[#vacanta]]></category>
		<category><![CDATA[apuseni]]></category>
		<category><![CDATA[casa maria]]></category>
		<category><![CDATA[concediu]]></category>
		<category><![CDATA[copii]]></category>
		<category><![CDATA[liniste]]></category>
		<category><![CDATA[parinti]]></category>
		<category><![CDATA[relaxare]]></category>
		<category><![CDATA[valea draganului]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://biancamorus.ro/?p=3747</guid>

					<description><![CDATA[<p>Te cureţi sufleteşte de toate câte ţi s-au întâmplat. Îţi cureţi creierul de toate relele. Îţi dai seama cât de mic eşti şi cât de neînsemnate sunt lucrurile care te macină în viaţa de zi cu zi.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/un-loc-de-ramas-sau-macar-de-intors/">Un loc de rămas. Sau măcar de întors</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Nu obişnuiesc să merg în locuri în care am mai fost când vine vorba de concedii. Îmi place să mă plimb cât pot de mult şi să văd cât mai multe locuri noi. E valabil şi pentru România şi pentru străinătate. Un singur oraş de la noi mă face să revin mereu la el. Sighişoara. Dar de fiecare dată mă cazez unde nimeresc. Acum însă am găsit un loc ce mi-a pus capac. Şi nu, nu e în Sighişoara.<br />
Prin periplul nostru prin ţară am descoperit în urmă cu câteva zile, din greşeală aş spune, <a href="https://m.facebook.com/Pensiunea-Casa-Maria-939827776036608/">o pensiune</a> ascunsă bine, dar nu suficient de bine. Am sunat de mai multe ori, intra mesageria. Am lăsat mesaj, dar degeaba. Ne pregăteam să plecam din zonă, de pe Valea Drăganului, când ne-a sunat proprietara. Eu eram convinsă că o să găsesc o căbănuţă mizeră, fără condiţii şi că nu vom sta mai mult de 5 minute. Nu mai e nevoie să vă spun cât de tare m-am înşelat. Vorbesc pozele în locul meu.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3753" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/FB_IMG_1470774579800-400x220.jpg" alt="FB_IMG_1470774579800" width="400" height="220" /></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3754" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/FB_IMG_1470774564198-400x267.jpg" alt="FB_IMG_1470774564198" width="400" height="267" /></p>
<p style="padding-left: 30px"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3755" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/FB_IMG_1470774546204-400x400.jpg" alt="FB_IMG_1470774546204" width="400" height="400" /></p>
<p style="padding-left: 30px"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3756" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/FB_IMG_1470774595654-400x278.jpg" alt="FB_IMG_1470774595654" width="400" height="278" /><br />
Dar ştiţi vorba aceea cu omul sfinţeşte locul. Ei, da. Aici am găsit un loc şi nişte oameni. Mădălina, proprietara, este de pus la rană. Soţul ei, la fel. Ne-au oferit totul: casă, masă, suflet. Şi nu pentru că aşa trebuie, ci pentru că aşa sunt ei, aşa simt.</p>
<p style="padding-left: 30px"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3758" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/20160810_003350-400x235.jpg" alt="20160810_003350" width="400" height="235" /></p>
<p style="padding-left: 30px"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3759" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/20160810_003457-319x400.jpg" alt="20160810_003457" width="319" height="400" /></p>
<p style="padding-left: 30px"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3761" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/20160810_003419-1-268x400.jpg" alt="20160810_003419" width="268" height="400" /></p>
<p style="padding-left: 30px">E prea puţin spus că m-am simţit la ei ca acasă. M-am simţit mai bine ca acasă. Acasă nu vei sta niciodată să te uiţi cu orele în zare. De obicei nici nu prea ai la ce. Aici e cât se poate de firesc să faci asta. Te cureţi sufleteşte de toate câte ţi s-au întâmplat. Îţi cureţi creierul de toate relele. Îţi dai seama cât de mic eşti şi cât de neînsemnate sunt lucrurile care te macină în viaţa de zi cu zi.</p>
<p style="padding-left: 30px"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3762" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/08/20160810_003609-400x215.jpg" alt="20160810_003609" width="400" height="215" /></p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/un-loc-de-ramas-sau-macar-de-intors/">Un loc de rămas. Sau măcar de întors</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/un-loc-de-ramas-sau-macar-de-intors/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Complex de lux, friendly şi nu prea</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/complex-de-lux-friendly-si-nu-prea/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/complex-de-lux-friendly-si-nu-prea/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 21 Jul 2016 07:38:15 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Fără categorie]]></category>
		<category><![CDATA[#probleme]]></category>
		<category><![CDATA[child friendly]]></category>
		<category><![CDATA[copii]]></category>
		<category><![CDATA[galagie]]></category>
		<category><![CDATA[liniste]]></category>
		<category><![CDATA[litoralul romanesc]]></category>
		<category><![CDATA[Mamaia Nord]]></category>
		<category><![CDATA[muzică]]></category>
		<category><![CDATA[parinti]]></category>
		<category><![CDATA[phoenicia luxury]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://biancamorus.ro/?p=3592</guid>

					<description><![CDATA[<p>E o mare diferenţă între ce îţi imaginezi tu, clientul şi ce îşi imaginează ei, patronii. Sau nici măcar aceştia, ci managerii care numai manageri nu sunt.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/complex-de-lux-friendly-si-nu-prea/">Complex de lux, friendly şi nu prea</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><span style="font-family: Calibri">De vreo 3 ani merg în acelaşi loc vara, la mare. Mi se părea o variantă decentă pentru un concediu cu copil mic la pachet, aproape de casă şi în condiţii bune. Condiţiile au rămas ok, dar detaliile, detaliile mi-au făcut părul creţ anul acesta. Şi m-au convins că anul viitor concediul meu nu va mai fi pe litoralul autohton.</span></p>
<p><span style="font-family: Calibri">Când spui <a href="http://www.phoenicia.ro/hoteluri/luxury-mamaia/">complex de lux</a>, patru stele plus, te gândeşti că beneficiezi de stelele astea peste tot, nu doar la masă sau în camere. Şi când plăteşti tot asta ai în cap: vrei ca totul să fie cât mai bine şi mai pus la punct că altfel te duci cu cortul. Măcar acolo ştii că te bucuri de natură şi nici nu vii de acasă cu pretenţiile în bagaj. Dar e o mare diferenţă între ce îţi imaginezi tu, clientul şi ce îşi imaginează ei, patronii. Sau nici măcar aceştia, ci managerii care numai manageri nu sunt.</span></p>
<p><span style="font-family: Calibri">Primul lucru care m-a enervat teribil au fost umbrelele existente pe plaja hotelului. Poate pare o banalitate, dar când eşti cu cel puţin un copil după tine(noi eram cu trei) e foarte important să ai cum să îi ţii la umbră, ca să te bucuri de un concediu fără de griji, adică fără arsuri, insolaţii şi alte minuni cauzate de stat prea mult în soare. Ori umbrelele lor sunt de parcă n-ar fi. Dacă stai în fund, pe şezlong, ai şanse să ai umbră şi tu şi copilul sau tu şi soţul, când copilul e în apă. Prin urmare noi am ales, zi de zi, să mergem pe o plajă alăturată, ai căror administratori au gândit ceva mai mult. Apoi, podeţul de lemn care te ducea pe plajă era de fapt un drum cu capcane. Şipci crăpate sau rupte de-a dreptul, în care puteai oricând să te răneşti tu sau, mult mai probabil, copiii care aleargă precum bezmeticii, ştim cu toţii.</span></p>
<p><span style="font-family: Calibri">Nici la piscină nu este mai sigur. Gresia din jur alunecă de zici că eşti pe patinoar. Iar dacă la piscina pentru copii au pus nişte covoraşe menite să reducă accidentele, la celelalte se merge pe principiul „scapă cine poate”. În plus, angajaţii de acolo, repet: angajaţii, cât era ziua de lungă aveau o singură grijă – să se alerge prin jurul piscinei, să se stropească cu apă(şi pe clienţi, cu tot cu bunurile lor, dar astea sunt detalii) şi chiar să se arunce în apă îmbrăcaţi. Din nou pot părea o scorpie, dar vă garantez că dacă aţi vedea un astfel de exemplar cum e la un pas să vă dea copilul de-a dura, m-aţi înţelege perfect.</span></p>
<p><span style="font-family: Calibri">În restaurant, alte probleme. Dimineaţa paralizai cu totul din cauza aerului condiţionat dat mult prea tare. Cred că în biserica de gheaţă de la Bâlea e mai plăcut în toiul iernii decât în restaurantul lor la prima oră, în mijlocul verii. Iar asta nu era totul. Din prea mult zel sau pentru că aşa li s-a ordonat(nu am reuşit să pricep), angajaţii pur şi simplu îţi vânau farfuriile de pe masă. Acum îmi vine să râd, dar atunci îmi venea să dau cu ei de pământ. Ştiţi cum e când ai bufet: îţi pui o farfurie, te duci să mai iei nişte tacâmuri sau o sticlă cu apă şi când te întorci masa e goală. Asta e varianta soft. Cel mai tare mă enervau când eram la masă, cu furculiţa în mână şi veneau să îmi ia farfuria din faţă, uneori fără să mă întrebe dacă am terminat. Iar asta nu s-a întâmplat o dată, de două ori, ci de câteva ori la fiecare masă.</span></p>
<p><span style="font-family: Calibri">A, şi aşa cum vă aşteptaţi&#8230; sau nu, într-un loc cu mulţi copii nu va fi niciodată liniştea pe care o căutaţi pentru voi şi piticii voştri. Nu respectă nimeni ore de odihnă, nu face nimeni diferenţa între zi şi noapte. Nu sunt absurdă. Nu m-am dus la pensiune şi nu îmi doream să nu aud nici musca. Dar când tu, manager sau ce-oi fi, nu te gândeşti că nu e normal să pui muzica şi moderatorii evenimentelor să urle ca pe stadion până aproape de unu noaptea, înseamnă că n-ar trebui să fii în acea funcţie. Am fost şi noi la una dintre petrecerile acelea. Nu am rezistat cinci minute, pentru că în cortul în care era organizat totul urlau boxele într-un mod barbar. Nu-s mironosiţă, am fost la foarte multe petreceri şi concerte, dar aici chiar nu rezistam. Era zgomotul cumplit pentru spaţiul relativ mic. Iar evenimentele erau dedicate şi copiilor, lucru ce mi se pare şi mai absurd.</span></p>
<p><span style="font-family: Calibri">Au fost mult mai multe lucruri care m-au scos din sărite. N-am să le menţionez aici pe toate. Ce mi se pare însă şi mai problematic este că, după câte am văzut, cu toate aceste bube, pare totuşi unul dintre puţinele locuri de pe litoral care să fie ok pentru familii, în care să nu îţi faci griji că ajungi cu copilul la spital cu toxiinfecţie alimentară şi să ai şi locuri de distracţie pentru el. Şi aste e de fapt marea problemă. Turismul românesc, cel puţin la malul mării, este în continuare de un hei-rup fantastic. Vine lumea? Vine. Atunci ce rost are să ne mai agităm?</span></p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/complex-de-lux-friendly-si-nu-prea/">Complex de lux, friendly şi nu prea</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/complex-de-lux-friendly-si-nu-prea/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>În &#8222;concediu&#8221; cu copilul de 3 ani</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/in-concediu-cu-copilul-de-3-ani/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/in-concediu-cu-copilul-de-3-ani/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 04 May 2016 06:44:51 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Fără categorie]]></category>
		<category><![CDATA[#vacanta]]></category>
		<category><![CDATA[concediu]]></category>
		<category><![CDATA[copii]]></category>
		<category><![CDATA[intrebari]]></category>
		<category><![CDATA[liniste]]></category>
		<category><![CDATA[munte]]></category>
		<category><![CDATA[parinti]]></category>
		<category><![CDATA[telecabina]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://biancamorus.ro/?p=3300</guid>

					<description><![CDATA[<p>Dacă tot v-am spus unde mi-am petrecut zilele de Paşte, acum să vă povestesc şi cum mi-a fost „concediul”. Cu o zi înainte îi spun copilului: &#8211;          Di, mâine plecăm...</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/in-concediu-cu-copilul-de-3-ani/">În &#8222;concediu&#8221; cu copilul de 3 ani</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Dacă tot v-am spus unde mi-am petrecut zilele de Paşte, acum să vă povestesc şi cum mi-a fost „concediul”. Cu o zi înainte îi spun copilului:</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Di, mâine plecăm la munte.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Ieeeeei! Să mergem!</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Mâine.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Nuuuu. Acuuuuum.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Nu putem să plecăm acum. N-avem bagajele făcute, nu avem cazare. Plecăm mâine.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Nuuuuu, eu vreau acum la munte.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Şi seara a continuat cu variaţiuni pe aceeaşi temă. De dimineaţă, înainte de ora 7, aud:</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Mami, haaaai, mergem la munte.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Da, da, mai stau puţin.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Mami, dă-te jos din pat. Trebuie să termini bagajele.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Imediat.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Nu, acum.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Mă târăsc uşor până în bucătărie, ca să îmi fac o cafea, timp în care mai aud de vreo 3 ori că trebuie să plecăm mai repede. Cât timp eu adun jumătate din casă(anul trecut plecam aproape cu toată, deci lucrurile s-au îmbunătăţit considerabil la acest capitol) ea sare prin jurul meu de parcă ar fi pe arcuri. După ce o reped puţin, că era să pic de câteva ori împiedicându-mă de ea, începe atacul direct. Mai precis, o zbugheşte pe uşa casei de vreo 3 ori, în timp ce eu încercam cu greu să îmi dau seama ce am uitat, căci întotdeauna trebuie să uit ceva. Nu se poate altfel. În pauze mai îndesa jucării pe unde mai găsea un loc liber, deşi avea deja 2 genţi pline. Într-un final aproape glorios plecăm.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Unde mergem?</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Cum, măi, mamă? Unde mergem? Zi tu!</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">La munte!</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Păi şi atunci de ce mă întrebi unde mergem?</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Râsul ei în hohote a fost un răspuns suficient. Apoi începe tirada:</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Unde e muntele?</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Departe.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Când ajungem?</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">În vreo 3-4 ore. Asta dacă nu oprim pe undeva, să mâncăm ceva.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Mai e mult?</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">E mult, da.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Când ajungem?</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Când s-a plictisit de acest subiect au urmat alte întrebări, legate de peisaj, de maşinile din jur, de oameni, practic despre orice. Nu, n-a adormit, aşa cum visam eu cu ochii deschişi.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">La munte lucrurile s-au desfăşurat după un scenariu complet haotic, nicidecum liniştitor, aşa cum, din nou, visasem eu cu ochii deschişi. Ceea ce urmează nu este un dialog, aşa cum ar putea părea, ci doar un monolog. Unul luuuung şi mâncător de nervi.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Ce frumos e la munte! Când mergem acasă?</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Vreau să urc pe munte. Vreau la zăpadă.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Nu îmi place la munte. Vreau acasă.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Zăpada e prea rece. Vreau la mare.</span></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3302" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/05/zapada-225x400.jpg" alt="zapada" width="225" height="400" /></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Vreau să mănânc.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">De fapt nu mi-e foame.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Vreau să mă joc cu copiii.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Nu vreau cu copiii, vreau la plimbare.</span></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3303" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/05/prin-padure-372x400.jpg" alt="prin padure" width="372" height="400" /></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Vreau la Dino.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Nu vreau la Dino.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Vreau în peşteră.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Nu-mi place în peşteră. Nu mai mergem niciodată în peşteră.</span></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3304" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/05/pestera-400x225.jpg" alt="pestera" width="400" height="225" /></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Şi aşa s-au scurs cele şase zile ale mele de „linişte”. Plimbarea cu telecabina a fost singurul lucru constant din tot sejurul. Acolo i-a plăcut la nebunie.</span></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3305" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/05/telecabina-225x400.jpg" alt="telecabina" width="225" height="400" /><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3306" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/05/telecabina2-225x400.jpg" alt="telecabina2" width="225" height="400" /></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Drumul de întoarcere nu a făcut excepţie. Momentele în care vorbea singură sau cu prietenii imaginari îmi păreau vizite la spa. Ba voia acasă mai repede, ba voia înapoi la munte. Punctul culminant a fost când, pe autostradă, a început să urle la taică-su să oprească repede maşina. Noroc că suntem obişnuiţi cu scene de acest gen şi nu ne-am panicat. Afară ploua cu găleata şi ea voia neapărat să îşi steargă geamul. Nu s-a potolit decât după ce i-am promis că după ce ajungem o las să şteargă toată maşina.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Azi-dimineaţă s-a întors la grădiniţă, după ce a ţinut să îmi precizeze că trebuie neapărat să mai mergem la munte şi asta cât mai repede. Iar când a intrat pe uşă şi şi-a văzut educatoarea:</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">&#8211;</span><span style="font: 7.0pt 'Times New Roman'"><span style="color: #000000">          </span></span><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Carmen, am fost la munte. A fost foarte frumos. Să mergem şi noi la peşteră.</span></p>
<p><span style="color: #000000;font-family: Calibri">Dacă n-ar fi şi extrem de amuzant cred că aş plânge până mâine. Aşa, mai bine plănuiesc următoarea „vacanţă”.</span></p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="alignnone size-medium wp-image-3307" src="http://biancamorus.ro/wp-content/uploads/2016/05/cu-floare-225x400.jpg" alt="cu floare" width="225" height="400" /></p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/in-concediu-cu-copilul-de-3-ani/">În &#8222;concediu&#8221; cu copilul de 3 ani</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/in-concediu-cu-copilul-de-3-ani/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Din prostia unei mame la primul copil. Ep. 3 &#8211; Dependenţa</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/din-prostia-unei-mame-la-primul-copil-ep-3-dependenta/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/din-prostia-unei-mame-la-primul-copil-ep-3-dependenta/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 07 Jul 2015 05:00:14 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Fără categorie]]></category>
		<category><![CDATA[copii]]></category>
		<category><![CDATA[dependenta]]></category>
		<category><![CDATA[ingrijire]]></category>
		<category><![CDATA[liniste]]></category>
		<category><![CDATA[parinti]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://biancamorus.ro/?p=777</guid>

					<description><![CDATA[<p>Lucrurile nu se vor face aşa cum vrei tu. Dar ce să vezi! Nu e un capăt de ţară. Copilul poate fi fericit şi altfel.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/din-prostia-unei-mame-la-primul-copil-ep-3-dependenta/">Din prostia unei mame la primul copil. Ep. 3 &#8211; Dependenţa</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Când eram însărcinată eram foarte clară: nu o să îmi fac copilul dependent de propria-mi persoană. Ce nu ştiam eu, pe lângă multe altele, era faptul că decizia nu îmi aparţinea. De când s-a născut, ploada nu a vrut decât la mine. Nu se liniştea decât la mine. Un duş de 5 minute în linişte părea o zi la spa. Nu suportam să o aud plângând, aşa că invariabil ajungea tot agăţată de gâtul meu. Prin urmare mi se părea firesc să nu o las pe mâna altcuiva. Doar eu ştiam ce are nevoie, ce simte, când îi e foame, când îi e somn. Doar eu ştiam să o spăl cum trebuie, să îi aşez scutecul încât să nu o deranjeze, cât lapte are nevoie şi la ce temperatură. Şi lista poate continua la infinit. Era clar ce avea să urmeze. Eu arătam ca o stafie, mă şi simţeam în consecinţă, zâmbeam tot mai puţin şi eram un butoi plin cu pulbere, gata să explodeze. Am început să mă detaşez un pic, vrând-nevrând abia după ce m-am întors la serviciu. Nu aveam de ales. În continuare nu îmi conveneau multe lucruri, dar am început să înţeleg uşor-uşor că fata mea nu moare dacă nu este îngrijită aşa cum am obişnuit-o eu. Nu vă aşteptaţi la minuni! În zadar faci liste cu tot ce are voie şi ce nu are voie, în zadar dai indicaţii despre ore de somn, mâncare, plimbare. Lucrurile nu se vor face aşa cum vrei tu. Dar ce să vezi! Nu e un capăt de ţară. Copilul poate fi fericit şi altfel. Aşa că, dragi mame, nu le mai luaţi pe toate asupra voastră! Nu că nu vă ajută, chiar vă faceţi un deserviciu. Este normal ca cel mic să vrea să stea agăţat de cea pe care o cunoaşte de dinainte de a cunoaşte lumea. E normal ca voi să vreţi să îi oferiţi totul. Dar totul nu înseamnă neapărat şi că e cel mai bine.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/din-prostia-unei-mame-la-primul-copil-ep-3-dependenta/">Din prostia unei mame la primul copil. Ep. 3 &#8211; Dependenţa</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/din-prostia-unei-mame-la-primul-copil-ep-3-dependenta/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Din prostia unei mame la primul copil. Ep. 1 &#8211; Somnul</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/din-prostia-unei-mame-la-primul-copil-ep-1-somnul/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/din-prostia-unei-mame-la-primul-copil-ep-1-somnul/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 30 Jun 2015 05:00:04 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Fără categorie]]></category>
		<category><![CDATA[compromis]]></category>
		<category><![CDATA[copii]]></category>
		<category><![CDATA[cosleeping]]></category>
		<category><![CDATA[liniste]]></category>
		<category><![CDATA[nopti]]></category>
		<category><![CDATA[parinti]]></category>
		<category><![CDATA[pat]]></category>
		<category><![CDATA[somn]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://biancamorus.ro/?p=719</guid>

					<description><![CDATA[<p>Ea se lungea şi se lăţea mai mult decât ai putea crede că poate face asta o mână de om iar eu mă ghemuiam într-un colţ, în speranţa că aţipesc câteva minute.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/din-prostia-unei-mame-la-primul-copil-ep-1-somnul/">Din prostia unei mame la primul copil. Ep. 1 &#8211; Somnul</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Pe patul lui, în camera lui. Cam aşa ar suna melodia mea de însărcinată cu primul copil. Nu concepeam ca noul membru al familiei să doarmă cu mine în cameră, darămite în pat. Din motive multiple. Nu suport nici cearceaful mototolit, deci cu atât mai puţin pe cineva care să îmi dea picioare în gură sau coaste, oricât de simpatic ar fi personajul. Plus că mă gândeam că se duce naibii intimitatea din cuplu şi puţinele momente de &#8222;doi&#8221;. Plus că n-avea rost să stresez copilul cu foiala mea de până adorm şi chiar şi de după.<br />
Toate bune şi frumoase până când am născut iar copilul avea un &#8222;frumos&#8221; reflux gastroesofagian. Nu intru în detalii, ca să nu oripilez norocoşii necunoscători. Cert e că era o distracţie continuă de la o masă la alta. Prin urmare am făcut un compromis şi am hotărât ca abia-nă30scutul să doarmă cu noi în cameră. După vreo şase luni şi ceva, când pe timpul nopţii lucrurile se mai calmaseră, am dus copilul în camera lui. Nu vă spun câte nopţi am dormit(un termen absurd în acest caz) cu capul pe grilajul de lemn. Nu vă spun cum am tocit parchetul pe drumul dintre cele 2 dormitoare. Nu mai vorbesc despre nopţile în care copilul dormea liniştit iar eu făceam potecuţe în camera lui, pentru că era foarte ciudat să nu se trezească de 70 de mii de ori. Până la urmă s-a învăţat şi am avut şi eu câteva nopţi liniştite. Apoi au început dinţii. Nu făcea scandal, dar simţea nevoia să stau lângă ea. Deci iar dormeam cu capul pe grilaj. Apoi i-am scos suzeta. Şi iar au început nopţile albe. Mai mult am ţinut patul să nu cadă decât să dorm în doi ani de zile. Apoi a trecut la next level. Pentru că putea să sară din pat, i-am dat jos grilajul, ca să nu cadă în cap în timpul nopţii. Uşile le deschidea deja, prin urmare a fost doar un pas până la a dormi împreună. A dormi este, din nou, un termen generic. Ea se lungea şi se lăţea mai mult decât ai putea crede că poate face asta o mână de om iar eu mă ghemuiam într-un colţ, în speranţa că aţipesc câteva minute. Ce dureri de spate! Ce dureri de cap! Ce nervi! Câtă frustrare! Doamne, eu nu-a făcută pentru co-sleeping! Vreau să mă întind şi eu, nu doar ea. Am strâns din dinţi cât am strâns după care am decretat: &#8222;Te muţi înapoi la tine în cameră!&#8221; A început să râdă isteric. Aşa că am plusat: &#8222;Vin şi eu cu tine!&#8221; A ridicat din sprânceană, după care a decis că e o ofertă convenabilă. Prin urmare acum dormim împreună. Ea la ea în pat. Eu într-un alt pat, din care mai fug după ce adoarme ea. Sunt sigură însă că schimbări vor mai fi!</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/din-prostia-unei-mame-la-primul-copil-ep-1-somnul/">Din prostia unei mame la primul copil. Ep. 1 &#8211; Somnul</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/din-prostia-unei-mame-la-primul-copil-ep-1-somnul/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cât costă liniştea cu un copil în casă?</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/cat-costa-linistea-cu-un-copil-in-casa/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/cat-costa-linistea-cu-un-copil-in-casa/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 25 Jun 2015 08:29:02 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Fără categorie]]></category>
		<category><![CDATA[boacana]]></category>
		<category><![CDATA[bucurie]]></category>
		<category><![CDATA[copii]]></category>
		<category><![CDATA[liniste]]></category>
		<category><![CDATA[parinti]]></category>
		<category><![CDATA[potop]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://biancamorus.ro/?p=668</guid>

					<description><![CDATA[<p>Nu-ţi vine să crezi că plodul nu e agăţat de picioarele tale, urlând din toţi plămânii să te duci să te joci cu el.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/cat-costa-linistea-cu-un-copil-in-casa/">Cât costă liniştea cu un copil în casă?</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>În casă este linişte. O linişte deplină, cum nu ai mai &#8222;auzit&#8221; parcă de-o viaţă. Şi nu, copilul nici nu doarme, nici nu e plecat. Tu speli vase. Sau faci ceva de mâncare. Sau culegi rufele de pe sârmă. Oricum, ceva casnic, că aşa stau lucrurile mai nou. Nu-ţi vine să crezi că plodul nu e agăţat de picioarele tale, urlând din toţi plămânii să te duci să te joci cu el. Şi te bucuri. Dar bucuria ţine câteva secunde. Până îţi dai seama ce se întâmplă. Face o boacănă. Una mare. Ori pictează pereţii. Ori poate varsă apă pe parchet. Sau poate că lipeşte plastilină pe mobila din sufragerie. Nu ştii exact ce, dar ştii cu siguranţă că nu e nimic bun. Şi că o să îţi ia o veşnicie să repari, asta dacă se mai poate repara ceva. Aţi crede poate că cel mai indicat lucru pe care îl poţi face în acel moment este să laşi baltă tot şi să mergi de urgenţă să vezi ce s-a întâmplat! Nuuuuu! Nici pomeneală! Cum să strici asemenea bunătate de minute de linişte? Oricum răul a fost deja făcut. Aşa că profiţi şi speri să mai ţină liniştea măcar până termini ce începusei. După aceea&#8230; să vină potopul!</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/cat-costa-linistea-cu-un-copil-in-casa/">Cât costă liniştea cu un copil în casă?</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/cat-costa-linistea-cu-un-copil-in-casa/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Scorpia cu chip de mamă</title>
		<link>https://www.biancamorus.ro/scorpia-cu-chip-de-mama/</link>
					<comments>https://www.biancamorus.ro/scorpia-cu-chip-de-mama/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Bianca Moruș]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Jun 2015 05:00:14 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Fără categorie]]></category>
		<category><![CDATA[copii]]></category>
		<category><![CDATA[discutii]]></category>
		<category><![CDATA[galagie]]></category>
		<category><![CDATA[joaca]]></category>
		<category><![CDATA[liniste]]></category>
		<category><![CDATA[nemultumiri]]></category>
		<category><![CDATA[obraznic]]></category>
		<category><![CDATA[parinti]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://biancamorus.ro/?p=572</guid>

					<description><![CDATA[<p>Mă omoară conversațiile la locul de joacă. Şi de data asta nu mă gândesc la discuțiile cu mamele, ci la cele cu plozii.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/scorpia-cu-chip-de-mama/">Scorpia cu chip de mamă</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Mă omoară conversațiile la locul de joacă. Şi de data asta nu mă gândesc la discuțiile cu mamele, ci la cele cu plozii. După luni de zile în care am încercat să fiu amabilă şi zâmbitoare, timp în care pici care abia îmi ajungeau până la mijloc mă sfidau şi îmi răspundeau obraznic, am decis să schimb foaia. Mai ales când am de-a face cu copii care simt nevoia să îmi împărtăşească nemulțumirile lor legate de fie-mea. Atunci mă transform în zgripțuroaica de serviciu.<br />
&#8211; Ea vrea să se dea ca mine(n.r.: în leagăn).<br />
&#8211; Da, pentru că e mai mică şi imită tot ce vede. Aşa învață.<br />
&#8211; Vezi că se dă tare.<br />
&#8211; Se dă cum vrea ea.<br />
&#8211; Dar mă imită în tot ce fac. Nu-i frumos.<br />
&#8211; Nu e frumos să comentezi tot ce fac ceilalți.<br />
Sau:<br />
&#8211; Fata ta e mică.<br />
&#8211; Da, ştiu.<br />
&#8211; Păi şi de ce se urcă pe astea? Nu are voie.<br />
&#8211; Pentru că are voie. Şi poate.<br />
Sau:<br />
&#8211; Spune-i fetei tale că vreau să mă dau eu aici.<br />
&#8211; Dar de ce nu-i spui tu?<br />
&#8211; Pentru că pe mine nu mă ascultă.<br />
&#8211; Şi ce te face să crezi că eu te ascult?<br />
Sau:<br />
&#8211; Pleacă de aici! Pleacăăăăă! (Copilul cuiva la copilul meu)<br />
&#8211; Te rog să nu mai țipi la ea. Dacă ai ceva de spus, îi spui civilizat.<br />
&#8211; Țip cât vreau eu.<br />
&#8211; Nu. Țipi cât îți permit eu. Iar eu nu îți permit.</p>
<p>Poate par dure, dar replicile de genul ăsta îmi aduc liniştea în 2 timpi şi 3 mişcări. Şi ştim cu toții ce gălăgie e la locurile de joacă.</p>
<p>The post <a href="https://www.biancamorus.ro/scorpia-cu-chip-de-mama/">Scorpia cu chip de mamă</a> appeared first on <a href="https://www.biancamorus.ro">Bianca Moruș</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://www.biancamorus.ro/scorpia-cu-chip-de-mama/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
