Un loc de rămas. Sau măcar de întors

Nu obişnuiesc să merg în locuri în care am mai fost când vine vorba de concedii. Îmi place să mă plimb cât pot de mult şi să văd cât mai multe locuri noi. E valabil şi pentru România şi pentru străinătate. Un singur oraş de la noi mă face să revin mereu la el. Sighişoara. Dar de fiecare dată mă cazez unde nimeresc. Acum însă am găsit un loc ce mi-a pus capac. Şi nu, nu e în Sighişoara.
Prin periplul nostru prin ţară am descoperit în urmă cu câteva zile, din greşeală aş spune, o pensiune ascunsă bine, dar nu suficient de bine. Am sunat de mai multe ori, intra mesageria. Am lăsat mesaj, dar degeaba. Ne pregăteam să plecam din zonă, de pe Valea Drăganului, când ne-a sunat proprietara. Eu eram convinsă că o să găsesc o căbănuţă mizeră, fără condiţii şi că nu vom sta mai mult de 5 minute. Nu mai e nevoie să vă spun cât de tare m-am înşelat. Vorbesc pozele în locul meu.

FB_IMG_1470774579800

FB_IMG_1470774564198

FB_IMG_1470774546204

FB_IMG_1470774595654
Dar ştiţi vorba aceea cu omul sfinţeşte locul. Ei, da. Aici am găsit un loc şi nişte oameni. Mădălina, proprietara, este de pus la rană. Soţul ei, la fel. Ne-au oferit totul: casă, masă, suflet. Şi nu pentru că aşa trebuie, ci pentru că aşa sunt ei, aşa simt.

20160810_003350

20160810_003457

20160810_003419

E prea puţin spus că m-am simţit la ei ca acasă. M-am simţit mai bine ca acasă. Acasă nu vei sta niciodată să te uiţi cu orele în zare. De obicei nici nu prea ai la ce. Aici e cât se poate de firesc să faci asta. Te cureţi sufleteşte de toate câte ţi s-au întâmplat. Îţi cureţi creierul de toate relele. Îţi dai seama cât de mic eşti şi cât de neînsemnate sunt lucrurile care te macină în viaţa de zi cu zi.

20160810_003609

Add A Comment