O zi la muzeu. Antipa, un loc de mers şi cu pitici

Bine, n-a fost chiar o zi ci vreo două ore, dar mi-ar fi plăcut să stau mai mult. Poate când mai crește piticania o să reușesc.

Cred că v-ați dat seama deja că vorbesc de muzeul Antipa. De ceva vreme mă bătea gândul să mergem, dar mă gândeam că nu are răbdare, că face vreo scenă pe acolo și așa mai departe. Până când într-o zi mi-am luat inima-n dinți și am plecat către Piața Victoriei.

Prima reacție după ce am deschis ușa muzeului a fost un Uau! Prelung. Acum, n-am să vă ascund că și eu am simțit nevoia să spun asta. Apoi a început distracția.

 

Ne-a lămurit repede un angajat că biletele se iau de la un automat și apoi ne-a arătat de unde începe traseul. Ne-am ”plimbat” prin Marea Neagră, prin pădurile României și prin multe zone prin care nu știu dacă voi ajunge să pun piciorul vreodată.

 

Dioramele sunt făcute atât de real încât ai senzația uneori că animalele sau păsările sunt cât se poate de vii. La noi, cele mai multe întrebări au curs în zona în care erau prezentate populațiile originare din Noua Zeelandă, Africa și alte câteva state extrem de îndepărtate dar și în zona de anatomie. Tocmai de aceea nici nu avem fotografii din acea zonă.

 

Sigur, aveți grijă dacă aveți fete. A mea a pus ochii și pe pietrele prețioase, cerând să nu plecăm de acolo fără să cumpărăm câteva.

 

Iar acum, în timp ce căutam fotografiile pentru articol, m-a anunțat că e cazul să mai mergem la Antipa.

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.

Add A Comment