Cum am ajuns să stau la cort şi să-mi placă
Cine mă cunoaşte, ştie: eu sunt genul ăla care nu merge la cabană pentru că-i place curăţenia, care nu stă pe nisip pentru că se murdăreşte – deşi pe asta…
Citește mai multCine mă cunoaşte, ştie: eu sunt genul ăla care nu merge la cabană pentru că-i place curăţenia, care nu stă pe nisip pentru că se murdăreşte – deşi pe asta…
Citește mai multSă faci film în România e la limita nebuniei. Finanțările se obțin greu spre imposibil, provocările sunt la tot pasul și după ce te lupți cu toate morile de vânt…
Citește mai multEu am fost toată adolescenţa şi tinereţea mea un fel de „Sinaia girl”. Oraşul acela mi s-a părut mereu fascinant, cu poveşti la fiecare pas şi atmosferă boemă. Când îi…
Citește mai multDe 3 luni de zile cere copilul zăpadă. Are şi el dreptatea lui, mama ei de vreme! Hal de iarnă ce-a fost în Bucureşti anul ăsta! Revenind la copil, vrea…
Citește mai multMirosul era cumplit, mocheta arăta de parcă ar fi fost folosită pe post de covor pentru mecanicii auto, geamurile erau toate fixe şi nu puteai aerisi decât dacă lăsai uşile către balcoane deschise, ceea ce îţi omora orice urmă de siguranţă. Nu mai spun că în acest fel ţânţarii intrau în camere ca la ei acasă. Păianjenii chiar erau la ei acasă – erau peste tot: pe pereţi, pe sub pat, pe balcon.
Citește mai mult