
Turismul în România, de la agonie la extaz
Am plecat pe la începutul lui iulie pentru 3 zile în Delta Dunării. E unul din locurile acelea ridicate în slăvi pentru frumuseţea peisajelor şi care chiar nu te dezamăgeşte cu nimic. Poate doar cu oamenii, câteodată, aşa cum mi s-a întâmplat acum.
De rezervări s-au ocupat nişte prieteni, aşa că eu ştiam doar că mergem, nu şi unde. Bine, nu că asta ar fi putut influenţa în vreun fel ce am găsit acolo. Am căutat cu o zi înainte nişte recenzii şi cam atât. Am ajuns după-amiaza la Puflene Resort, în Murighiol. Locul – generos, cu spaţii largi pentru plimbare, piscină pentru adulţi, piscină pentru copii, un peisaj la apus de ţi se tăia respiraţia, loc de joacă, un mic traseu de escaladă, locuri amenajate pentru pescuit. Părea o alegere ideală pentru o vacanţă scurtă dar frumoasă în zonă. Trec peste aşteptarea mult prea lungă de la recepţie şi ajungem în cameră. De fapt, am optat pentru un apartament, căci ni se pare mai confortabil în acest fel. Apartamentul – spaţios. Şi cam asta era singura lui calitate. Mirosul era cumplit, mocheta arăta de parcă ar fi fost folosită pe post de covor pentru mecanicii auto, geamurile erau toate fixe şi nu puteai aerisi decât dacă lăsai uşile către balcoane deschise, ceea ce îţi omora orice urmă de siguranţă.
Nu mai spun că în acest fel ţânţarii intrau în camere ca la ei acasă. Păianjenii chiar erau la ei acasă – erau peste tot: pe pereţi, pe sub pat, pe balcon. Semăna cu ţinutul păianjenilor, dacă ar exista aşa ceva.
Apa în piscina pentru copii era mizerabilă iar mâncarea – execrabilă. Nu cred că am mai mâncat(e un fel de a spune, că nu prea am mâncat) atât de prost de prin taberele de acum 30 de ani. Mă rog, una peste alta, la final domnul meu a decis să le arate minusurile. Nu să facă scandal, nu să deranjeze sau să le explice că nu e normal să ceară 500 de lei pe noapte pentru asemenea condiţii, ci să îi ajute să îmbunătăţească lucrurile. Chiar credeam că managerul nu le observă şi i-ar folosi un feedback cinstit. În timp ce el povestea calm despre toate acestea şi multe altele la recepţie, un domn a apărut şi l-a poftit în birou. Avea să afle că este chiar proprietarul resortului, domnul Puflene. Şi tot atunci avea să afle că domnul Puflene ştie exact ce probleme sunt acolo dar că nimeni nu a îndrăznit să se plângă vreodată, prin nimeni înţelegând şi miniştri, parlamentari, oameni de vază, nu unii ca noi, pe care nu îi cunoaşte şi care, culmea, nu ştiu cine este Puflene Mihai. Am mai citit şi eu despre dumnealui după ce am plecat de acolo, ca să nu mai fiu atât de ignorantă.
Şi pentru că ne rămăsese un gust amar de la sejurul scurt în Deltă, am decis să ne îndulcim cu unul la munte. Aşa că am plecat spre Munţii Vrancei, în parcul natural Putna-Vrancea. Am ajuns în zonă pe seară, aşa că ne-am cazat la o pensiune găsită pe internet, situată pe marginea şoselei. La telefon doamna ne-a avertizat că nu are mic-dejun, nici semnal la telefon dar că avem wi-fi în cameră. Camera era curată şi spaţioasă, cu pat matrimonial şi canapea extensibilă, peisajul de pe terasă era de vis iar dimineaţa am mai zăbovit puţin acolo, după ce proprietara ne-a servit cu o cafea, deşi nu avea acest serviciu în ofertă. 90 de lei ne-a costat o noapte acolo dar ne-am simţit de 100 de ori mai bine decât în resortul cu 4 stele pe firmament dar zero atenţie faţă de clienţi.
Am plecat a doua zi mai departe şi ne-am oprit în Covasna, la hotel Clermont. Preţul unui apartament a fost la fel ca în Deltă. Doar că aici totul era impecabil. Şi când spun impecabil, vă recunosc că am căutat prin toată proprietatea ceva care să nu fie la locul lui. Nu pentru că voiam să găsim nod în papură, dar ne intriga deja faptul că nimic, dar nimic nu părea să fie lăsat la voia întâmplării.
Tot ce am găsit(şi v-o spun cu zâmbetul pe buze) a fost o lampă solară din câteva zeci care nu mai funcţiona. Până şi copăceii decorativi erau tunşi la milimetru. O pânză de păianjen nu am văzut pe acolo, nici în hotel, nici în curte.
Parcă eram într-o altă ţară, cu alţi oameni deşi continui să cred că asta ar trebui să fie normalitatea în turism, nu minunea.
Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.
Add A Comment