Etichetă: oboseala

Adolescenţa şi primii ani de condus mi-au fost exact cum vă imaginaţi: cu adrenalina la maxim, cu inconştienţă cât casa şi siguranţa că nimic nu mi se poate întâmpla. Nici ca...

Cei mai mulţi părinţi erau nişte incapabili. Nu erau în stare să îşi controleze plozii, care se dădeau în spectacol oricând, oriunde, ţipau ca din gură de şarpe şi/sau se tăvăleau pe jos, de preferabil în mijlocul unui magazin sau al străzii.

Totul e o cheltuială continuă. Vrei, nu vrei, ai, n-ai, tu plăteşti. Am pierdut somn. Ore, zile, săptămâni, luni de somn. Nu credeam că este posibil să trăieşti atâta vreme fără să dormi.

Îl duci până la urmă în pat și stingi lumina. Vrea apă, vrea la toaletă, vrea apă din nou. Nu e bună sticla asta, vrea din pahar. Dar nu din paharul roșu, ci din cana cu Elsa.

În clipa în care atinge salteaua se declanşează al treilea război mondial, semn că pe acolo zăceau nişte multe cuie, scoase probabil de la tot atâtea grenade neexplodate.

Că sunt slabă cât Olive sau că sunt supraponderală este fix problema mea. Iar sfaturi accept de la medicul specialist. (...) că eşti tu pe prost pe pielea ta, n-aş avea o problemă. Dar ai mari şanse să îi omori pe alţii în drumul tău şi atunci nu eşti doar prost, eşti şi criminal.

Mă chinuiam câte o oră să o adorm şi în zece minute pornea alarma. Atâtea frustrări şi atâta disperare câte am adunat în perioada aia...

Ştiţi cum la începutul unei relaţii de amor nu vedeţi decât părţile frumoase ale partenerului, vă zboară fluturii prin stomac mai ceva ca avioanele pe la Heathrow şi vă imaginaţi că viaţa...

Recunosc că uneori trec şi două săptămâni fără să pun aspiratorul în casă. Recunosc că în ultimii doi ani jumate mi-am făcut unghiile de vreo 3-4 ori.

Pe vremuri, dacă n-aveam chef, nici la telefon nu răspundeam. Acum lucrurile decurg într-un alt ritm.