Scrisoarea deschisă a unei mame „către primatele superioare”
Da, recunosc, am greşit. Sunt vinovată de non-ucidere din culpă. Alt termen mai aproape de ce vreau să exprim nu am găsit. Ah, şi de tăinuire, complicitate, presupun.
Citește mai multDa, recunosc, am greşit. Sunt vinovată de non-ucidere din culpă. Alt termen mai aproape de ce vreau să exprim nu am găsit. Ah, şi de tăinuire, complicitate, presupun.
Citește mai multGândiţi-vă de câte ori aţi mâncat voi fără să vă fie foame şi de ce. Aduceţi-vă aminte de mesele în familie, când eraţi îndemnaţi, rugaţi, şantajaţi sentimental.
Citește mai multIată câteva „informaţii” preţioase pe care le puteţi afla în timpul ieşirilor în parc, din replicile care răsună de peste tot.
Citește mai multEu refuz să îmi măsor succesul prin prisma numărului de scutece care ajung zilnic la coşul de gunoi. Aşa cum am refuzat să o forţez pe fiică-mea să facă la oliţă ca să am eu cu ce mă lăuda la ieşirile prin parc.
Citește mai multMă chinuiam câte o oră să o adorm şi în zece minute pornea alarma. Atâtea frustrări şi atâta disperare câte am adunat în perioada aia…
Citește mai mult