Ce e așa de amuzant la perlele de la Bac?

În fiecare vară şi început de toamnă văd acelaşi scenariu: emoţii mari, speranţe aidoma, bacalaureat. Teste, socoteli, toată lumea e în fibrilaţie. Apoi vin perlele. Celebrele, chiar dacă sunt altele în fiecare an. Şi cu toţii începem să ne hlizim de mama focului de aberaţiile găsite în foile proaspeţilor absolvenţi.

Acum, stau şi eu şi încerc să mă dumiresc de ce râdem de fapt. Râdem de bucurie că viitorul nostru e plin de analfabeţi şi inculţi? Râdem pentru că profesorii nu au fost în stare să îi înveţe sau să îi facă să le placă să înveţe? Ori, dimpotrivă, râdem pentru că nu au avut curajul să le interzică accesul până în clasa a 12-a din moment ce nu o meritau? Râdem pentru că sunt copiii aceia proşti sau needucaţi?

Copiii aceia sunt deja adulţi şi sunt cei de la care tragem speranţe pentru o ţară mai bună şi mai prosperă. O.K. N-au fost în stare să facă mai mult. Astea le sunt limitele. Şi noi ce facem? Îi punem la zid. Îi umilim public. Începând cu profesorii care nu au fost în stare să le bage ceva în cap dar sunt în stare să facă publice tâmpeniile pe care le-au debitat la bac şi continuând cu expunerea perlelor în toate mediile de comunicare posibile. Da, ştiu că nu li se pun lucrările în braţe, nu sunt nominalizaţi. Dar totuşi ei îşi recunosc prostiile. Şi ce înţeleg din tot ce se întâmplă? Că oameni mai în vârstă, cu mai multă experienţă şi teoretic mai cu cap nu au nicio problemă să facă mişto de ăia mai slabi. Sau mai proşti, cum spun unii.

Păi şi noi ce suntem în acest caz?

sursa foto: www.botosaneanul.ro