Ciudata care nu-i dă dulciuri copilului

Eu sunt aia. Eu sunt ciudata care nu dă dulciuri copilului. Și nici prăjeli, inclusiv atât de adorații cartofi prăjiți. Și nici mâncare de la McDonalds. Și nici sucuri îmbuteliate, „recomandate„ copiilor. Pufuleți a mâncat prima dată după 2 ani și îmi ajung degetele de la o mână ca să număr de câte ori a încercat chestiile astea. Înghețata o vede în mâinile altora iar ciocolata a aflat că există și cam atât. Pastele sunt integrale iar puiul, din ograda maică-mii. Mă rog, ați prins ideea! Încerc să o învăț cu un stil de viață, pe cât posibil, sănătos. Gustările, și la venerabila vârstă de 2 ani și 7 luni, sunt în majoritate formate din fructe și iaurt. A, ca să înțelegeți până unde a mers nebunia mea, i-am făcut iaurtul în casă până după un an și jumătate. Așa am decis eu că vreau să o cresc și asta mă străduiesc să fac și de acum înainte. Dar tocmai faptul că vreau să îmi cresc copilul în acest stil m-a transformat în ciudata de serviciu, asta ca să fiu delicată.

• Cum, nu-i dai desert fetei? Nici măcar o ciocolățică?
• Dar sucul Tedi ce are? Hai, că nu-i așa de rău.
• O lipsești de toate plăcerile copilăriei.

Și câte și mai câte nu mi-au auzit urechile. N-am nimic cu cei care dau dulciuri, hamburgeri sau ce mai vor ei, copiilor lor. Nu îi judec. Fiecare face cum crede că e mai bine. Dar ei ce-or avea cu mine?

sursa foto: aboutentertainmentinfo.com