Cu copilul la concert

Săptămâni întregi m-a tocat fiică-mea la cap să o duc iar la concert la Gaşca Zurli. Nu că nu s-ar auzi melodiile lor acasă, în maşină, la grădiniţă… Unde e pitica se aude Zurli şi nu mai avem mult să fie şi invers. Dacă ar putea, le-ar lua acasă pe Fetiţa Zurli şi Zâna bună. Aşa că alegerea de 1 iunie a fost clară.

Când am ajuns pe Domeniul Ştirbey erau deja mii de pici şi părinţi care stăteau la soare, pe pături, alergau desculţi prin iarbă sau se amuzau la piesa de teatru din acel moment. Mai aveam puţin până la scenă când văd cum pitica o zbugheşte de lângă mine şi se aruncă în braţele cuiva, care se apucă să o pupe. Când m-am mai apropiat puţin m-am şi dumirit. Fiică-mea era în braţe la Mirela a.k.a. Tanti Prezentatoarea. Am convins-o cu greu că ar fi frumos din partea ei să o lase să respire un pic şi să se pregătească pentru spectacol. Cuvântul spectacol a fost până la urmă magic, la fel ca şi concertul, de altfel.

Când au urcat pe scenă urlau copiii de zici că eram noi, ăştia mai bătrâni, la Metallica sau Depeche Mode. Iar acum, ca să fiu sinceră, nici adulţii nu erau tocmai indiferenţi. Poate tocmai de-aia nu m-am simţit aiurea că am cântat şi eu fiecare melodie cap-coadă. Ce, nu sunt şi eu un copil? Marea mea durere, la propriu, a fost că fiică-mea nu a vrut să rateze nimic, dar nimic, prin urmare am stat mai bine de oră cu ea în cârcă. Faţa mea spune totul.

Iar când fiică-mea credea că s-a terminat, a venit cireaşa de pe tort. A stat faţă în faţă cu preferatele ei.

Am plecat spre casă undeva după 9 seara iar pe drum mi-a repetat în neştire cât de mult i-a plăcut spectacolul. După 50 n-am mai numărat. La culcare însă mi-a mai spus de câteva ori că i-a plăcut foarte mult. Şi că mai vrea.