Pupaţi-vă copiii!

Pe când avea pitica mea câteva luni, puţine, s-a ales cu o iritaţie urâţică, la nivelul feţei în mod deosebit. Hop-ţop, cu fata la pediatru(V-am spus că am schimbat mulţi în ultimii 3 ani, nu? Acum aflaţi unul din motive.) Se uită femeia la ea, ne dă să îi dăm cu nu ştiu ce cremă scumpă şi bubuie spre mine:

– Să nu mai pupaţi copilul, că de-aia se face în halul ăsta!

– Cum, doamnă, aşa ceva?

– Da, doamnă. De la salivă. Să nu mai pupaţi fata!

– Dar ce vă imaginaţi, că salivez pe ea? Cum să n-o mai pup?

– Doamnă, ce nu înţelegeţi? Nu mai pupaţi copilul.

Am plecat acasă şi plângeam din cauza iritaţiei ei dar şi mai tare pentru că nu aveam voie să o pup. Printre şuvoaiele de lacrimi însă tot a imbecilitate mirosea, aşa că am mers cu fata la dermatolog. Când a văzut-o femeia ne-a explicat calm că nu e nimic grav, trece rapid şi alte chestii uşurele, moment în care mi-am luat inima-n dinţi şi i-am reprodus ce îmi spusese pediatra. Atunci am văzut-o cum se înroşeşte brusc la faţă:

– Doamnă, asta e o mare tâmpenie. Cum să nu îţi pupi copilul? Pupaţi-o, doamnă, că şi aşa sunt atâţia oameni mutilaţi sufleteşte pe lumea asta. Pupaţi-o până vă săturaţi, că aşa se cresc copiii sănătoşi la cap.

Şi de atunci nu mă mai opresc din pupat. Am crezut că îmi mai trece pe măsură ce creşte, dar încă mă topesc când mă uit la ea şi aş pupa-o din cap până-n picioare. Noroc că şi ea e la fel de pupăcioasă.

foto credit: Ovidiu Craiciu

Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.