
Educatoarea care nu spune că nu se poate, ci pune mâna și face
Pe Marina Buhus am observat-o acum ceva vreme, pe Facebook. În vacanţa intersemestrială a copiilor ea era în grădiniţă şi dădea cu bidineaua, la propriu.
Am fost curioasă să aflu de ce a ales să facă asta în loc să stea liniştită, la ea acasă. Şi am descoperit un om blând, implicat, ce şi-a ales meseria din dorinţa de a oferi ceva, nu de a primi. Este profesor pentru învăţământul preşcolar de 14 ani şi recunoaşte că şi-a ales meseria încă din copilărie.
”Modelul mi-a fost chiar doamna educatoare, cea care îmi este colegă acum și pe care o stimez enorm.”
Iar Marina n-a visat nici la orașe mari, nici la țări străine. A rămas acasă, în satul prahovean Goga, unde poate să transmită pasiunea de care a avut ea parte în trecut. Și face asta în fiecare zi, chit că cei mici sunt sau nu la grădiniță.
”Am început timid să schimb lucrurile în grădiniță pentru a aduce un aer proaspăt. Am înfrumusețat panourile, am achiziționat mocheta, jucării, jocuri educative, majoritatea din donațiile persoanelor fizice, dar și din donațiile unor asociații. Am început diverse parteneriate care au adus multe beneficii copiilor.”
Am vrut să aflu care sunt cele mai mari provocări ale unui educator din zilele noastre. Mă așteptam să primesc un răspuns kilometric, că doar știm cu toții că nu e nimic ușor, cu atât mai puțin să educi o droaie de copii, pe bani puțini.
”Eu nu mă plâng de nimic. Lucrurile și relațiile interumane nu sunt perfecte, dar cu optimism și perseverență le putem îndrepta.
M-ai întrebat de ce am ales să rămân în grădiniță în timpul vacanței în loc să stau acasă, cu copiii mei. E simplu. Am primit o donație de 50 de lei și am achiziționat vopsea. Îmi doream să avem un spațiu afară unde să petrecem timpul frumos și constructiv. Băiatul cel mare a fost cu mine și chiar a ajutat la vopsit, iar cel mic a venit în vizită și a admirat. I-am avut aproape chiar dacă nu am stat acasă.”
Marina Buhus crede că cele mai mari provocări ale unui educator în zilele noastre sunt momentele în care vor să le satisfacă setea de cunoaștere a copiilor, dar le lipsesc materialele necesare. Iar legat de plângerile frecvente ale multor dascăli legate de comportamentul elevilor…
”Nu cred că greșește nimeni. Toți părinții își cresc cum știu ei mai bine copiii, iar noi, educatoarele, încercăm să ne modelăm după fiecare. Este greu de ținut pasul cu cerințele și schimbările societății, dar nu imposibil. Trebuie să evoluăm odată cu copiii și să ne adaptăm nevoilor lor.”
Crede și speră ca legea bullying-ului să aibă efectul scontat pentru că fenomenul, așa cum observăm și noi zi de zi, a luat amploare și este nevoie de măsuri serioase în această privință. Consideră însă că este nevoie și de implicarea tuturor părților: de la copii și părinți la profesori.
”Din fericire eu nu am avut niciun caz ieșit din comun, însă apar aproape zilnic mici divergențe între copii. Întotdeauna discut problemele ce apar atât în privat, cu cei implicați, cât și în plen, cu toți copiii. I-am învățat să își expună nemulțumirile, să căutăm împreună o soluție, să fie toleranți și să accepte atât calitățile cât și defectele colegilor.”
Marina Buhus vede toate lipsurile, toate problemele cu care se confruntă sistemul de învățământ autohton. Ea face tot ce ține de ea, dar simte că nu este suficient.
”Sunt multe de spus pe această temă, însă eu vreau să mă refer strict la învățământul preșcolar: avem nevoie să se ofere condiții mai bune, astfel și procesul intructiv educativ să fie de calitate.”
Și dacă tot am ajuns la capitolul ăsta, am vrut să știu și ce i-ar transmite Ministrului Educației dacă ar fi față în față.
”L-aș ruga să privească puțin spre învățământul preșcolar și să micșoreze discrepanța dintre învățământul preșcolar din mediul rural și din cel urban.”
Până face ceva însă Ministrul Educației, oricare ar fi numele lui zilele acestea, să știți că o puteți întreba oricând pe Marina Buhus cum puteți întinde o mână de ajutor.
Cred că e important să sprijinim oamenii dedicați, cu atât mai mult cu cât ei se îngrijesc de viitorul copiilor noștri.
Dacă vreți să fiţi la curent cu noutățile de pe blog, nu uitaţi să daţi follow paginii mele de Facebook.
Add A Comment