În sala de aşteptare, la ginecolog

Am descoperit sarcina la 5 săptămâni. Pentru că nu a fost una uşoară, când mă căutai, când nu mă căutai, eu eram la spital, la control. Asta însemna, invariabil, multe ore de aşteptare, căci mai întâi erau urgenţele, apoi neprevăzutele, apoi cele ce stăteau să nască şi după aceea veneam şi noi, începătoarele.
Şi ce să facă atâtea femei adunate într-o singură cameră, vreme de 2-3 ore, în zilele cu adevărat ghinioniste, 5-6? Toacă. Ce? Cel mai nou eveniment din viaţa lor: sarcina.
Şi uite aşa ajungi să afli, chiar dacă nu vrei, cât de des merg colegele de aşteptare la toaletă, de câte ori pe zi vomită, ce şi câte pastile iau în toată această perioadă. Apoi încep discuţiile despre kilogramele lor şi gramele nenăscutului, despre cât de puţin sau mult contează că iei 8 sau 30 de kilograme în sarcină. Pasul următor îl reprezintă bagajul pentru maternitate şi cumpărăturile pentru moştenitor. Numele urmaşilor sunt şi ele intens discutate şi disputate. La fel şi sexul. Nu, nu sexul în timpul sarcinii. Sexul copilului. Naştere naturală sau cezariană, pro şi contra. Dureri, contracţii, loviturile plodului. Nimic nu scapă. Practic, discuţiile despre fotbal sau sistemul electric din casă vă vor părea brusc o oază de inspiraţie şi le veţi duce dorul.
Vă spun din experienţă: statul pe internet, pe telefon nu vă salvează de astfel de discuţii. O carte însă, da. Veţi fi considerate snoabe, aşa că nu o să vrea nimeni să vă măsoare burta.

sursa foto: www.linkedin.com