Grinch report: Opera comică pentru copii, varianta „Aşa nu”

Opera comică pentru copii mi s-a părut un proiect minunat. Aşa îl vinde Felicia Filip(care mi se pare un om foarte ok, de altfel), aşa pare pe site, aşa îl descriau cei care sunt într-un fel sau altul implicaţi. Prin urmare, cum am simţit că fiică-mea e pregătită, am comandat frumos bilete. Am ales un musical, ştiind slăbiciunea piticei pentru muzică. „Doi galbeni” se numeşte piesa pe care am aşteptat-o cu atâta nerăbdare. Preiau sinopsis-ul de pe site-ul lor:

„Inspirată după binecunoscuta poveste „Punguţa cu doi bani” scrisă de Ion Creangă, montarea regizoarei Mirelei Bucur este o comedie în care abundă scenele amuzante şi replicile de un umor molipsitor. Deşi porneşte de la o poveste, „Doi galbeni” este un spectacol muzical care li se adresează tuturor vârstelor, de la 3 la 99 de ani.”

Am mers sâmbătă la spectacol, fericite la gândul că în sfârşit a venit momentul. Intrăm în cladire, totul frumos, curat, angajate zâmbitoare. Copii mulţi şi frumoşi, părinţi şi bunici la fel de încântaţi ca noi. Şi începe piesa. În primele 10 secunde intră pe scenă un individ care juca foarte bine rolul unui beţiv. M-am aricit instantaneu, dar cum omul s-a aşezat repede şi s-a culcat, am zis să depăşesc momentul. Şi începe. Discuţii cu aluzii sexuale, mişcări de femei de pe centură, râgâieli, flatulenţe zgomotoase, urlete de aveai impresia că vine sfârşitul lumii. Părea un spectacol ratat, destinat adulţilor cu un simţ al umorului dus la o extremă ciudată şi mizerabilă. Eu fierbeam, tac-su spumega. Dar niciunul nu zicea nimic, pe principiul să nu influenţăm copilul. Care copil, mai deştept decât noi doi la un loc, când s-a edificat că nu are ce să vadă şi ce să îi placă, s-a întors spre noi şi a scris repede finalul:
– Gata. Nu-mi place. Mergem acasă.
Nu înţeleg cum aşa ceva există şi mai mult, cum există într-o instituţie cu un asemenea renume. Nu înţeleg cum o femeie fină, precum Felicia Filip poate permite să se joace o asemenea piesă, recomandată copiilor de la 3 ani în sus, pe scena dumneaei. Fie că nu ştie, fie că ştie şi nu vede o problemă, mi se pare la fel de grav. Aş vrea să cred că e o întâmplare şi să vă spun că o să mai merg acolo. Dar v-aş minţi. După ce am văzut sâmbătă după-amiază, nu cred că voi mai călca vreodată pe la Opera (ne)comică (şi nu) pentru copii. Nu a fost nimic comic în această experienţă.

sursa foto: www.operacomica.ro