Mama fripturilor

Ori de câte ori am făcut ceva cu carne de vită, mi-a tremurat inima mai ceva ca piftia. Friptura, mai ales, mi se pare o provocare. Amu’, aveam una bucată pulpă de vită în congelator. M-am tot uitat pe internet după reţete, nimic nu m-a convins. Aşa că am făcut după cum m-a tăiat capul. Şi ce bine m-a tăiat!

Am pus carnea într-un castron şi am turnat peste ea nişte ulei de măsline, nişte sos de soia, am pus câţiva căţei de usturoi striviţi şi condimente, după gust. Eu aveam un amestec, special pentru fripturi, cu bază de chilli. Am băgat-o apoi în frigider şi am uitat de ea până a doua zi, când am pus-o într-o pungă specială pentru fripturi, am turnat şi sosul rămas şi am pus-o în cuptorul încins la 180 de grade vreo oră şi douăzeci de minute.

A ieşit o minunăţie. Fragedă şi gustoasă, ca niciuna până acum. Şi se poate tăia şi în felii subţiri, s-o luaţi cu voi la muncă sau să-i faceţi copilului un sandvici. Desigur, dacă mai rămâne.

P.S. Culoarea închisă de la soia se trage.