Poftele gravidelor. Aviz bărbaţilor!

Întotdeauna am suspectat că „poftele” de gravidă sunt de fapt nişte mofturi monumentale. Auzeam în stânga şi-n dreapta tot felul de cereri, de combinaţii, de pretenţii, care mai de care mai exagerate. Totul, în numele copilului nenăscut şi al mamei în devenire. Iar taţii se dădeau jos din pat în miez de noapte ca nu cumva să sufere cineva, inclusiv ei, de pe urma nerezolvării cerinţelor.
Când am rămas eu însărcinată am avut ocazia să mă lămuresc. Şi m-am lămurit. În timp ce tot aşteptam poftele alea nebune, fenomenale, imposibil de suportat, tot felul de doamne din jurul meu au venit cu explicaţiile.
– Cum, dragă, n-ai pofte? Normal că ai. Profită acum, că după aia nu mai ai ocazia.
– Nu sunt sigură că înţeleg.
– Ce nu înţelegi? E simplu. Acum poţi să-i ceri lui bărbac-tu orice, oricând, că n-are cum să nu îţi ofere.
– Dar de ce să fac asta?
– Pentru că poţi. Pentru că meriţi. Pentru că e mişto să-l chinui. Eu l-am trimis o dată la 3 dimineaţa să îmi ia plăcintă de la Mc.
– Şi ce, nu puteai fără ea?
– E, nu puteam! Normal că puteam. Dar e tare să îl ai la degetul mic.
Şi multe alte variaţiuni pe aceeaşi temă.
Doamnelor, vă rog să mă scuzaţi! Cred că bărbaţii merită să ştie adevărul. Pofte avem cu toţii, cu sau fără sarcină. Dar nu moare nimeni dacă nu sunt satisfacute. Şi dacă tot vrei să îţi faci o poftă, poţi să îl iei frumos de mână pe domnul şi să mergeţi împreună să mâncaţi ceva bun. Cred că e un câştig pentru toate părţile implicate.