Aventurile unei mame printre biberoane
Vă lăudaţi cu o memorie de senzaţie? Toată viaţa voastră este organizată până la ultimul fir de praf? Teoretic vorbind, că ştim că nu există fir de praf în casele noastre. Găsiţi tricoul cu Metallica, nepurtat de 15 ani, cu ochii închişi? Faceţi un copil şi veţi scăpa de toate aceste apăsări.
Înainte de fie-mea ştiam jumătate din agenda telefonică pe de rost. Nu ratam nicio zi de naştere, nici măcar pe cele ale oamenilor pe care nu-i mai văzusem de 20 de ani. Casa mea era întotdeauna lună. Şi într-o zi a apărut ea. Şi iată în ce m-am transformat.
Într-o dimineaţă am pus piureul de mere în cana cu cafea. Peste cafea, evident. De prisos să spun că m-am enervat şi eu şi fie-mea.
Într-o altă zi m-am dus să plătesc întreţinerea, doar că nu era marţi, ci sâmbătă. Şi nu înţelegeam de ce tot întârzie administratorul.
Am băgat mâna goală după tava din cuptorul încins. Da, am şi pus mâna pe tavă, căci căldura nu a fost suficientă să îmi dea un semnal de alarmă.
Am aruncat hainele copilului în gunoi şi am băgat coaja de banană în maşina de spălat.
O altă zi, o altă distracţie: am aruncat şosetele în wc în loc să le pun în coşul de rufe.
Am pus biberonul în gunoi şi am dărâmat cana plină cu cafea în bucătăria proaspăt spălată. Logic, cafeaua a ajuns pe aragaz, în dulapuri, pe după dulapuri şi pe covor.
Am deschis gazele dar nu am mai aprins şi focul. Noroc că aragazul e mai deştept decât bine şi se blochează automat.
M-am pregătit intens pentru primul Crăciun în formulă de trei, am împachetat cadourile şi voiam să împodobesc bradul, că doar era Ajunul. Am primit un telefon şi din vorbă-n vorbă am aflat că era Crăciunul abia peste două zile.
Am pus zacuscă în loc de dulceaţă în brioşe.
O prietenă de-a mea a dat să amestece laptele şi a realizat, un pic prea târziu, că nu a pus şi tetina la biberon.
Sunt doar câteva din poveştile de mamă adormită. În fiecare zi se întâmplă câte ceva. Şi nu neapărat că se îmbunătăţesc lucrurile cu timpul, dar înveţi să nu le mai pui la suflet. Voi cum v-aţi distrat în primii ani?
sursa foto: www.dreamstime.com
Te superi daca am ras???
Am stat si m-am gandit, dar nu-mi aduc aminte mare lucru despre perioada aceea in afara unei epuizari vecine cu dezintegrarea. Au fost cateva luni in care am hranit natural copilul la maximum 2 ore (si ziua, si noaptea) pentru ca a fost nascut inainte de termen si avea de recuperat in greutate. M-a stors, mai ales ca nu am avut mare ajutor.
Dar am alte povesti cu uituci. Unul care a plecat in provincie cu masina, lasand in parcare jumatate din ce avea in portbagaj pentru a auitat sa le puna la loc dupa ce a facut ordine. Jumatatea ramasa in parcare nici macar nu era a noastra.
Sau care a pus sculele pe masina si le-a uitat acolo, dar si-a adus aminte in drum spre Brasov si a iesit pe geam pe jumate sa le stranga.
Sau care a inceput sa traga vinul din sticle si a pus furtunul si a plecat. Am descoperit eu dupa un sfert de ora, cand am intrat in bucatarie si am gasit vinul intins pana la usa de intrare. Inundatie, mai exact.
Si nu avea scuza ca are un copil mic de ingrijit….
:)))) Am râs și eu cu poftă. Mulțumesc!