Când visurile se împlinesc

Nu cred că trebuie să le dăm copiilor totul. Nu cred că trebuie să le mestecăm noi mâncarea. Sau să stăm în poziţie de drepţi în faţa lor la orice cerere, oricât de mică. Cred însă că e important să îi ţinem de mână atunci când se tem. Sau să îi strângem în braţe atunci când o cer. Şi mai cred că e important să creadă că visurile se pot împlini. Nu toate. Nu atunci când batem din palme. Dar dacă ne dorim foarte tare un lucru, uneori acesta se poate transforma în realitate.

Iar în ziua în care a împlinit 3 ani, fiica mea a aflat că în viaţă există oameni buni şi frumoşi, care te ajută şi îţi fac surprize monumentale, pentru că pot. Ştia că e ziua ei. Ştia că va avea petrecere la grădiniţă, că doar acolo sunt cei mai mulţi prieteni ai ei. Ştia şi ce tort va avea, pentru că l-a ales cu mânuţa ei. De altfel, cam toate cadourile şi le-a ales singură-singurică, pentru că ea ştie cel mai bine ce îi place şi îşi doreşte. Ştia că va avea parte şi de o surpriză, dar de aici încolo nu mai ştia nimic.

În ziua Z, a văzut cum în grădiniţă intră 2 tineri. Cum nu ştie să citească, tricoul unuia dintre ei nu i-a spus nimic. O aud însă spunând relativ timid, relativ impacientată:

  • Mama, e Zurli!

Eu, complet nedumerită:

  • Dar de unde ştii, Diana, că sunt de la Zurli?
  • Uite, mama!

Ea a văzut ceva ce eu nu observasem. Cadourile pregătite de minunaţii Zurli pentru ea. Printre ele, corniţele fetiţei Zurli, pe care mi le ceruse de mai multe ori până atunci. Până au aranjat băieţii ce aveau de aranjat, ne-am luat cu altele şi am depăşit momentul. Până când s-a auzit un ciocănit în uşă iar în prag a apărut nimeni alta decât idolul picilor şi nu numai din România, fetiţa Zurli. Cinci minute Diana s-a uitat la ea cu o faţă care spunea: „Ştiu că eşti tu dar nu înţeleg cum de eşti tu aici.” Apoi a început nebunia. Mulţumesc, Mirela. Mulțumesc, Fifi. Mulțumesc pentru că aţi introdus-o pe fiica mea în lumea voastră frumoasă. Cred că trebuie să ştiţi că Diana vrea să fie Zurli când o să fie mare. Mulţumesc, Ovidiu Craiciu pentru fotografiile care exprimă mult mai bine ce a fost acolo decât pot eu să o fac în o mie de cuvinte.

938598_760587524077709_1112879684_o

12380630_760588020744326_1662903320_o

12255192_760586540744474_1028582139_o

12421883_760585854077876_395068733_o

12499143_760587677411027_1116303526_o

12422239_760587397411055_693739020_o

12675018_760584984077963_1375368003_o

12722226_760586314077830_1289143099_o

12722585_760585437411251_1194163685_o

12722274_760585697411225_683619698_o

12751764_760584754077986_2096885582_o

12755161_760585554077906_1580543379_o

12837498_760586737411121_1096209453_o

12823024_760586367411158_841067469_o

12823105_760586877411107_16786018_o

12823082_760585754077886_136670203_o

12837663_760585094077952_5323210_o

12837490_760585330744595_165976099_o

12837639_760585304077931_5641512_o

12842350_760585890744539_2096182164_o

12842608_760585160744612_1055302983_o

12823073_760586437411151_2000592574_o

1452918_760587030744425_1588953690_o

Add A Comment