Copii morţi. Copii bolnavi. Ei ne mint sau sunt incompetenţi?

Au murit trei copii într-o săptămână. Alţii, şi nu puţini, au trecut prin chinuri groaznice, au făcut dializă iar părinţii lor au plâns cu săptămânile pe holurile spitalului, sperând că ai lor vor fi mai puternici şi vor supravieţui. Mai sunt încă doi internaţi în acest moment la Marie Curie. Dar noi toţi suntem în continuare panicaţi. Şi aşteptăm răspunsuri. Şi tot aşteptăm de o lună jumate. Şi primim praf în ochi.
Ba verifică portocalele. Ba carnea. Multe presupuneri, niciun răspuns concret. Când au arătat cu degetul Lactate Brădet s-au revoltat o grămadă de oameni, că distrugem afaceri româneşti, că tragem concluzii pripite şi tot aşa. Nici când au ieşit analizele pozitive pentru E. coli la şapte dintre angajaţi nu a părut să deranjeze prea multă lume. Oricum, nici aşa, autorităţile noastre nu au fost capabile până în acest moment să ne spună ce i-a ucis şi îmbolnăvit pe bieţii copii.
Au făcut-o însă italienii. După ce s-au trezit cu un copilaş de un an şi două luni pe care l-au diagnosticat cu sindrom hemolitic-uremic, au mers la el acasă şi au luat probe. Ghiciţi din ce? Din atât de apărata brânză de la Brădet. Ghiciţi ce a ieşit la analize? E. coli. Da, exact bacteria care l-a dus pe cel mic la spital.
Stau acum şi mă întreb: suntem minţiţi sau avem de-a face doar cu incompetenţi? În oricare variantă, problema este la fel de gravă. Iar noi părem inerţi. Poate tocmai de-aia sunt şi ei atât de relaxaţi. Pentru nişte copii nu mai iese nimeni în stradă, nu mai cere nimeni demisii. Pentru ei nu mai facem petiţii şi nici nu mai urlăm să se facă dreptate. De ce? Doar pentru ei trăim. Pentru ei muncim. Pentru ei spunem că ne-am da viaţa. Şi totuşi pe ei continuăm să îi sacrificăm.