Femei care urăsc femeile

Da, ştiu, suntem toate nişte dive independente, sigure pe noi, carieriste, amante perfecte, gospodine ideale. N-avem niciun gând negru care să ne fulgere creierul minunat din dotare şi nici celulită pe fund. Suntem întruchiparea minunăţiei lumeşti şi extraterestre.

Asta până când apare la orizont alta ce pare mai bună, mai frumoasă, cu o viaţă mai pe placul nostru (poate chiar mai pe plac decât ei). Iar atunci toţi Zeuşii din lume nu o vor putea apăra pe biata victimă. Cavaleria a fost creată de bărbaţi după ce au văzut furia unei femei în faţa alteia. Artileria a fost inventată de aceiaşi bărbaţi, nu ca să atace şi să cucerească, ci ca să se apere în cazul în care ar fi nimerit din greşeală în raza de acţiune a disputei dintre două femei. Sau poate mai multe.

Totul începe prin şcoala generală. Bine, acum cred că începe prin grădiniţă, la cât de rapid se întâmplă totul în viaţa piticilor, dar eu încă nu am astfel de informaţii din interior. Revenind la ce ştiu, în primii ani de şcoală începe competiţia. Nu vă gândiţi la note şi premii I. Alea sunt poveşti din cretacic, adică de pe vremea mea. Încă fetele, viitoarele femei sunt împărţite în două mari categorii: tupeistele (sau divele universale) şi retrasele (nu neaparat timide, dar nici avide după „celebritate”). Aţi fi poate tentaţi să credeţi că cea de-a doua categorie ar putea deţine tendinţe de ură. Teoria şi de multe ori şi practica ne spun că e tocmai pe dos. Tot tupeistele sunt cele supărate: pentru că sunt altele mai frumoase şi ele ştiu asta, deşi n-ar recunoaşte nici dacă ar fi trase pe roata Bmw-ului după care suspină, că de Horea s-ar putea să nu fi auzit(sau de Horia, cum am văzut că se poartă mai nou). Le deranjează şi că fusta aia ieftină vine mai bine pe rivala declarată sau nedeclarată decât îi vine ei rochia cumpărată de mamiţica de la Paris. Nici ochii blânzi sau părul strălucitor nu le ajută pe retrase. Iar simţul umorului este deja prea greu de suportat. Dar cel mai şi cel mai rău este când, poate din greşeală sau poate intenţionat, retrasele fură privirile viitorilor bărbaţi. Atunci se dezlănţuie furtuni nebănuite iar pământul se cutremură. Titanicul se mai scufundă o dată. Pentru că atunci divele universale înţeleg că pierd teren. Iar asta este tot ce au.

În liceu lupta se ascute. Retrasele nu mai sunt chiar atât de retrase, invizibile nici atât. Şi încep bârfele. Şi disputele. Uneori şi luptele. La propriu, că doar am văzut cu ochii noştri filmuleţe grăitoare. Luptele în noroi par aproape decente. Pe măsură ce se apropie de bacalaureat şi mai ales după, divele universale se împart la rândul lor în două categorii: epuizatele şi aspirantele. Pe primele nu cred că e cazul să vi le descriu. Le întâlniţi la magazinul din piaţă, unde vând papuci de cauciuc, îmbrăcate în blugi mulaţi, acoperiţi cu ştrasuri şi bustieră roz cu semnul de la Nike pe ea. Au ceva de comentat la adresa oricărei femei care le apare în raza vizuală şi de obicei limbajul este împrumutat de la ultraşi. Aspirantele sunt cele care lasă sau vor să lase impresia că au ceva şi în cap, nu doar în buze. Îşi iau un fel de job sau chiar un job adevărat iar acolo continuă să facă ceea ce au învăţat în atâţia ani de şcoală: să bârfească, să uneltească, să atace. Nici la terasă, la film sau la cumpărături nu vor sta lucrurile altfel. Mereu viaţa le va scoate în cale femei proaste, urâte, incompetente sau pur şi simplu femei care nu-şi merită locul pe pământ.

Femeile care nu-şi urăsc semenele, nu freamătă de nervi când văd altele mai frumoase, mai bine îmbrăcate, cu o funcţie mai bună şi eventual un bărbat care întoarce capete, intră la categoria „şi altele”. Pentru că pe ele nu le văd decât cei care merită.