În căutarea bărbatului de gen masculin

De la o vreme, mă tot uit în jur şi nu reuşesc să pricep ce-i cu moda asta, teoretic pentru bărbaţi. Blugi mulaţi şi strânşi pe picior de zici că acum crapă. Materialul sau purtătorul. Sau la polul opus găsim pantalonii ai căror tur îl găseşti laolaltă cu pantofii. Tricouri decoltate până la sfârcuri sau cu decolteu tăiat în formă de V, în unele cazuri şi teribil de transparente. Pantaloni cu vedere la glezne şi pantofi purtaţi pe piciorul gol.

Acum măcar nu mai e chiar un must epilatul domnilor, ca în urmă cu câţiva ani, când nu mai aveai loc de ei prin saloanele de cosmetică. Pare-se că după ce au depăşit femeile nebunia de a fi cel puţin la fel de puternice ca bărbaţii, acum îşi caută ei prea mult latura feminină. Şi nu e nimic sexi în chestia asta.

O femeie îşi doreşte ca bărbatul să îi deschidă uşa restaurantului, nu să îşi verifice freza în geam. E frumos să ştii că ai un bărbat îngrijit, nu unul de tip piţipoancă. E minunat dacă e un tip sportiv, dar ai vrea să ştii doar tu asta, nu să-i numere şi alţii muşchii prin tricou. Plus că dacă rămâi în pană, ţi-ai dori să pună mâna să schimbe roata, nu să îţi comunice că abia a fost la manichiură şi nu vrea să îi sară lacul de pe unghii.

Nu că vreau să spun, da’ zic: în acest caz, clasic chiar e fantastic.