When in 35

La 20 de ani eram convinsă că orice femeie care trece de 30 de ani este babă şi nu mai are altceva de făcut decât să aştepte să treacă pe lumea ailaltă. De vreo 5 ani mă tot gândesc dacă doar eu eram atât de proastă la vremea respectivă sau e ceva general. Nu că ar mai conta foarte tare. Ăsta e unul din lucrurile mişto after 30. Nu-ţi mai pasă de lucruri care cu ceva vreme în urmă păreau capitale. De fapt, multe din chestiile care pe vremuri păreau vitale acum nici nu le mai observi sau oricum nu dai 2 bani pe ele.

Încă o treabă foarte tare care vine odată cu trecerea anilor(am stabilit deja că bătrâneţea nu există în această ecuaţie) este că arăţi mult, dar mult mai bine decât în urmă cu 15 ani. Nu e obligatoriu să fii mai slabă sau mai tonifiată, deşi în unele cazuri se poate. Dar acum ştii mult mai bine ce haine te pun în valoare, ştii să te machezi astfel încât să îţi fie observate punctele forte, nu cearcănele. Şi chiar şi când nu ai chef să te machezi/aranjezi într-o zi, nu-ţi mai vine să intri în pământ de ruşine. Odată pentru că, am stabilit deja, nu-ţi mai pasă de ce spun alţii şi doi, pentru că eşti mult mai împăcată cu tine şi cu felul în care arăţi.

Apoi, vrei, nu vrei, înveţi să le zâmbeşti şi celor care îţi stau în gât. Nu mult, cât să îi convingi că nu i-ai expedia pe lună şi că sunteţi de aceeaşi parte a baricadei. Pentru că între timp ai învăţat că dacă te războieşti cu toată lumea nu ai mereu şanse de câştig, indiferent de câtă dreptate ai.

Pe de altă parte, nici nu mai laşi persoanele neplăcute ţie să îţi invedeze spaţiul personal. Pentru că acum nu mai ai nervi de omorât cu oameni cu care nu rezonezi. A, şi nici să refuzi pe cineva nu mai este o corvoadă, aşa cum era în tinereţe. Ba dimpotrivă, uneori poate fi chiar eliberator.

Nu mai ieşi în oraş noapte de noapte. Nici nu te mai ţin picioarele, nici nu-ţi mai doreşti. Dar şi când ieşi, ştii de ce. Trăieşti în 5 ore cât alţii într-o săptămână. Iar a doua zi, dimineaţa, te întrebi cum naiba, în urmă cu doar… 15 ani, puteai să ieşi în fiecare noapte, să înveţi şi să munceşti, toate la pachet. Îţi răspunzi singură în timpul punctelor de suspensie de până în „15 ani”.

Nu te mai vezi cu prietenii zi de zi. Nici n-ai cum şi când, nici n-aţi mai avea atâtea să vă spuneţi. Nu vă mai arde de filosofeală fără rezultat acum. Dar şi dacă nu vă vedeţi juma de an, discuţiile sunt la fel de nonşalante şi de plăcute ca în urmă cu obsedantul deja „15 ani”. Pentru că asta e prietenia, printre altele. Puterea de a nu te rupe oricât de rar te-ai vedea cu cineva.

Nu mai ai atâtea zile libere pe câte îţi doreşti, dar le foloseşti mai cu cap pe alea pe care le ai. Sau mai bine spus, le trăieşti la intensitate mai mare, fie că te duci să faci off-road sau să zaci pe o plajă. Pentru că totul se reduce la cât de bine îţi cureţi creierul, nu la cât de multe faci în cel mai scurt timp cu putinţă.

Cat atât despre 35. Aşa, pe lista scurtă. Mai mult ca sigur însă că atunci când o să mă mut în anii 40 o să mă cred şi mai deşteaptă, ceea ce nu e rău deloc. 🙂