Am fost, am stat, mă mai duc

Ca niciodată de când am copil, am plecat de acasă fără să ştiu exact unde. Când m-a întrebat naşa dacă vreau să mergem undeva de Paşte, am zis „Da” cu ochii închişi. Nici n-am deschis link-ul pe care mi l-a trimis. După câteva zile m-am uitat cât să văd că pensiunea nu e la stradă şi are o panoramă draguţă. Când a venit ziua plecării însă am avut ceva strângeri de inimă. Unde merg eu cu copil de 3 ani, fără să mă fi interesat un pic înainte? Dar cum mare lucru nu mai era de făcut, mi-am văzut de drum.

Ajunşi acolo, primul lucru evident a fost că într-adevăr panorama chiar merită drumul.

Apoi ne-au întâmpinat oameni extraordinar de amabili care aşa au rămas pe tot parcursul sejurului nostru. Pensiunea – frumuşică, curată, camerele spaţioase. Mult mai mult decât m-aş fi aşteptat de la 3 stele, aşa cum este clasificată. Paturile aveau aşternuturi albe, imaculate(am şi eu o dambla, nu suport să am prin deplasări aşternut de altă culoare, ca să fiu sigură că nu dorm pe ceva murdar).

Mare atenţie la detalii: o carafă cu levanţică în cameră, decoruri cu tematică de Paşti.

Am cerut pat pentru copil, au venit imediat cu el. Mâncarea – excelentă, vişinata – un vis, angajaţii aveau mereu o vorbă bună şi un zâmbet. Singurul lucru care mi-a lipsit a fost minifrigiderul din cameră, dar recunosc că n-am suferit prea tare din cauza asta. Pensiunea se numeşte Transylvanian Inn şi este la câţiva paşi de Castelul Bran, fără să simţi însă aglomeraţia de acolo. Şi ca să nu avem dubii: aceasta nu este o postare publicitară, ci o constatare. Poate vă e de folos cândva, când aveți chef de o evadare.